Mama absentă psihologic

26 01 2015

           Singuri sau împreună, trăim într-un univers de relații interumane. În acest univers fiecare relație reprezină o părticică a unui întreg care definește și dă consistență a ceea ce suntem. Cea mai importantă relație, care stă la baza întregului univers, se naște în urma interacțiunii pe care o avem cu prima persoană pe care o cunoaște, cu mama. Felul în care are loc trăirea primei experiențe de relație influențează prezentul și viitorul întregului univers de relații. Amprenta relației cu mama se regăsește în tot ceea ce constituie dimensiunea relațională. Bună sau rea, gratificantă sau frustrantă, vie sau moartă, iubită sau urâtă, sănătoasă sau toxică, acestă relație primară va influența traseul existenței noastre.

           Relația dintre copil și mamă se construiește înainte de momentul nașterii încă de pe când copilul se afla în pântecul matern. Din mediul intrauterin, fătul poate percepe bătăile inimii mamei, sunetele lumii intrauterine, vocea mamei, chiar și pe cea a personelor cu care mama vorbește. Sentimentele și emoțiile mamei, pozitive sau negative, au acces direct către copilul încă nenăscut. Mama însărcinată este necesar să fie protejată de aspectele nocive fizice și emoționale, această protecție resfrângându-se și asupra copilului. Protejând mama, copilul va avea șansa unei dezvoltări și adaptări cu succes la viață. Mama este pentru copil persoana cea mai importantă și prin faptul că el stabilește cu ea prima relație. Ea este cea care pregătește și întâmpină venirea pe lume a copilului iar modul în care o face va reprezenta piatra de temelie a relației pe care o va avea cu copilul său, dar și a tururor celorlalte relații pe care copilul le va stabili cu lumea.

           După naștere, un alt factor ce influențează această primă relație este climatul emoțional în care vine copilului. Este necesar ca acest climat emoțional, construit atât de mamă cât și de familie, să fie deschis la nevoile fizice și emoționale ale pruncului. La început copilul, nefamiliarizat cu această lume, nu posedă un limbaj care să-l ajute în a-și exprima nevoile care se cer a fi satisfăcute. Mama este cea care descifrează mesajele transmise de copil. Plânsetul, zâmbetul, agitația membrelor, sunetele scoase de copil sunt începutul comunicării dintre copil și mamă. Prin aceste reacții copilul încearcă să spună mamei ceea ce simte. Inițial, el nu poate înțelege ceea ce simte, el simțind nu o stare anume, ci un amestec de stări și emoții, care la început sunt imposibil de înțeles și descifrat de bebelușul abea născut. Durerea, plăcerea, discomfortul, teama etc. nu sunt simțite separat, ci laolaltă declanșând un fel de haos interior pe care încă nu îl poate descifra deoarece el încă nu are această abilitate. Aici intervine necesitatea prezenței psihologice a mamei. Iar mama prezentă psihologic este mama capabilă să descifreze și să satisfacă nevoile fizice și emoționale ale copilului. Această mamă știe, simte, intuiește cererile copilului său, traducând întâi sieși ceea ce copilul are nevoie, iar mai apoi, prin reacțiile și acțiunile ei asupra copilului redă acestuia descifrarea propriul său mesaj cât și răspunsul mamei, astfel mama își învață pruncul să deosebească și să înțeleagă atât ceea ce vine din el cât și din afara lui.

           Neînțelegerea nevoilor copilului de către mamă duce la neglijarea și nesatisfacerea acestora, la frustrare, discomfort și neînțelegere pentru copil. O mamă abesentă psihologic, adică o mamă care nu este sensibilă în a înțelege, descifra și reda multitudinea de mesaje pe care copilul o transmite creează premisele unei întârzieri sau stagnări în dezvoltarea copilului.

           Mama este absentă din punct de vedere psihologic atunci când suferă de o afecțiune fizică sau psihică, când este preocupată sau absorbită de îndeplinirea altor roluri și nu de cel matern, când este incapabilă din diferite motive să intre în rol parental: lipsă de experiență, lipsă de educație, dificultăți de empatie sau de înțelegere, dificultăți emoționale (conflicte, pierderi, despărțiri, diverse traume etc.). O mamă poate fi prezentă fizic alături de copilul ei, dar poate fi absentă psihologic. Prezența fizică a mamei nu atrage după sine și prezența psihologică a acesteia.

            Câteva din dificultățile de dezvoltare ale copilului apărută în cazul unei mame absente din punct de vedere psihologic: întârzieri în dezvoltarea fizică (când nu există probleme medicale), întârzieri în achiziția limbajului sau dificultăți de limbaj, greutate în adaptarea copilului în diferite medii (creșă, grădiniță), tulburări comportamentale (agresivitate, negativism, izolare sau tendințe către izolare, timiditate etc.), distorsiuni la nivelul imaginii de sine și a stimei de sine etc.

Îți mulțumesc că ai citit acest material și sper să îți fie de folos!

psiholog – psihoterapeut Anca – Elena Vințeanu

Bd. Banu Manta nr. 16, bl. 27, sc. B, parter, ap. 55, sectot 1, București

0730 660 505

 

 

Anunțuri




Redefinirea relației părinte – copil

20 11 2014

Gândindu-mă la persoanele implicate într-o relație „părinte de adult” – „copil devenit adult” am scris acest material în încercarea de a clarifica ceea ce înseamnă redefinirea relației părinte – copil, atunci când copilul a ajuns la vârsta maturității.

În cabinetul de psihoterapie sunt întâlnite frecvent diferite probleme izvorâte din relațiile nepotrivite ale părinților cu copiii lor care nu mai sunt copii. Disfuncționalitățile acestor relații sunt generatoare de multiple conflicte și neînțelegeri care duc la neîmpliniri, neputințe, dezechilibre în viața persoanelor angrenate în relație. Avem curajul, sau ne este mai la îndemână, de a ajunge la o psihoterapie sau o consiliere psihologică cu copilul nostru minor, dar destul de rar avem curajul de a ajunge în cabinetul de psihoterapie cu mama sau tata pentru a ne rezolva problemele existente într-o relație de tipul copil devenit adult și părintele său. Dacă am încerca să schimbăm puțin perspectiva, am avea de câștigat echilibru interior și mulțumire de sine pentru cei implicați.

Din diferite motive – prejudecată, rușine sau lipsă de informare – persoanele prinse în astfel de relații disfuncționale evită, de cele mai multe ori, căutarea unor soluții prin intermediul unei consilieri sau psihotarapii, ajungând la deteriorări sau rupturi ale relațiilor care influențează sau se perpetuează în întregul sistem relațional al persoanei. Orice fel de relație funcțională sau disfuncțională se perpetuează de-a lungul generațiilor cu sau fără voia noastră. Modalitatea de a schimba ceva se poate găsi coștientizând și înțelegând cum se formează, se dezvoltă și funcționează relațiile.

Relația părinte – copil este cea care stă la baza tuturor relațiilor pe care le formăm și le dezvoltăm cu toate persoanele din grupurile pe care le frecventăm. Acestă relație, la fel ca și persoanele care sunt implicate în ea, evoluează și se modifică de-a lungul vieții. De aceea, este potrivit să știm că numai relațiile sănătoase sunt cele care aduc echilibru și împlinire oricărei ființe umane. Construind și perpetuând o relație sănătoasă între părinte și copil încă de la începuturile vieții, apoi între părinte și copilul devenit adult, dăruim generațiilor viitoare echilibru, maturitate și împlinire de sine. Relația între părinte și copil nu rămâne mereu aceeași, ea se transformă și se reașează pe noi poziții, cunoscând noi perspective, adică se redefinește, o dată cu creșterea copilului și transformarea lui în adult. Rolurile protagoniștilor acestei relații se transformă de la dependență și inegalitate, la independență și egalitate.

Când copiii au crescut ne poate fi greu să ne obișnuim cu ideea că aceștia au ajuns la vârsta maturității și de cele mai multe ori avem tendința de a-i considera in continuare neajutorați și lipsiți de experiență, omițând faptul că ei au crescut și că au devenit adulți, poate chiar și părinți, că sunt oameni capabili și răspunzători de propriile vieți și decizii. În acestă situație relația părinte – copil este necesar să fie redefinită pentru a evita posibilele tensiuni, conflicte sau disfuncționalități care se pot instala între cele două generații. Aceste aspecte influențează nu numai persoanele implicate în mod direct, ci și ceilalți membri colaterali ce alcătuiesc familia – soți, soții, copii sau nepoți. Astfel se nasc situații generatoare de conflicte, nemulțimiri și sentimente de neputință atât de-o parte cât și de cealaltă a relației părinte – copil. Pentru a putea evita acest gen de relații care se pot instala în viața noastră este mult mai sănătos să găsim o altă perspectivă a acestei relații, care ne-ar aduce mulțumirea și împăcarea a ceea ce trăim.

 

Câteva repere pentru redefinirea relației părinte – copil

 

În încercarea de a vă familiariza cu ceea ce înseamnă transformarea unei relații părinte – copil voi încerca să vă prezint câteva aspecte care pot fi luate în considerare, aspecre pe care le-am numit repere.

Unul dintre acestea ar fi transformarea rolului de părinte. Asta înseamnă că dacă până acum rolurile dintre părinte și copil erau inegale și exista dependența totală a copilului de alegerile și deciziile părintelui, acum acest raport s-a schimbat, amândoi fiind adulți egali, fiecare implicat și răsunzător de propriile sale alegeri și decizii. Astfel ajungem la egalitate între roluri și la independența copilului devenit adult. Ne putem reprezenta această egalitate, comparând-o cu relația dintre doi prieteni.

Un alt aspect de luat în considerare, poate fi acela de a accepta schimbările pe care le trăiți sau de a fi deschis către acest lucru. Viața trăită până acum a adus schimbări persoanelor implicare în relație. Aceste schimbări ar trebui să se desfășoare natural fără să creeze probleme, lăsându-i fiecărei persoane implicate în relație găsirea și implementarea propriilor soluții.

Crearea unei legături noi și adecvate între generații, mai poate fi considerat un reper important în redefinirea acestei relații. Astfel se găsesc noi abordări ale problemelor, se produce o eliberare din vechile roluri ce implicau dependență și inegalitate, urmată de o reintrare în noile roluri ce aduc independență și egalitate. Acest lucru este posibil printr-o separare a copilului de părinte, separare care nu poate să se producă decât cu implicarea și acordul ambelor părți. Mai clar însemnând oferirea de către părinte a libertății de decizie a copilului, precum și implicarea și asumarea acestuia din urmă în rolul de adult.

 

Câteva idei care pot ajuta părintele să redefinească relația cu copilul lui acum devenit adult:

 

  • să tratăm copiii ca pe niște adulți, considerându-i oameni în toată firea, capabili și asumați;
  • să acceptăm că ei au propria lor viață, diferită de a noastră, construită din propriile lor dorințe și alegeri;
  • să ne concentrăm asupra propriei noastre vieți, găsind noi perspective, ocupații, priorități, care ne pot ajuta să ne împlinim existența;
  • să construim relații flexibile cu copiii noștri, acum deveniți adulți;
  • să-i acceptăm cu propriile lor decizii și existențe, chiar dacă nouă nu ne fac păcere sau considerăm că sunt nepotrivite din punctul nostri de vedere;
  • să îi vedem ca pe niște egali, renunțând la poziția de autoritate din trecut;
  • să îl ajutăm să se desprindă din dependența relației părinte – copil, fiindu-le alături așa cum ei o cer și nu așa cum vrem sau considerăm noi;
  • să le oferim sprijin potrivit, numai atunci când solicită acest lucru;
  • să îi ascultăm ca pe niște prieteni, oferindu-le sfaturi numai dacă le cer;
  • să nu îl mai punem în ipostaza de copil dependent sau neajutorat etc.

 

În cazul în care nu puteți găsi acele repere de care aveți nevoie pentru a transforma relația părinte – copil devenit adult, puteți încerca să găsiți soluții potrivite căutând informații și sprijin prin intermediul unei consilieri psihologice sau psihoterapii individuale sau de familie, în funcție de situația pe care o trăiți. Acest gen de intervenție psihologică are menirea de clarifica și de a vă ajuta să înțelegeți ceea ce se întâmplă cu părintele și cu copilul acestuia devenit adult, dar și ce impact are relația părinte – copil în sistemul relațional al persoanei. Nu este niciodată prea târziu și nu este o rușine să ceri ajutor pentru a aduce ordine și înțelegere în relațiile de familie, pentru a rezolva acest gen de probleme care nu dau liniște și împăcare atât cu sine, cât și cu familia.

Consilierea psihologică sau psihoterapia individuală sau de familie te poate ajuta să înțelegi ce însemnă o relație sănătoasă atât cu cu propriul tău copil sau părinte, dar și cu celelalte persoane din viața ta, care sunt și cum pot fi depășite barierele care împiedică construirea și dezvoltarea unor relații sănătoase.

Îți mulțumesc că ai citit acest material și sper să îți fie de folos!

psiholog – psihoterapeut Anca – Elena Vințeanu

Bd. Banu Manta nr. 16, bl. 27, sc. B, parter, ap. 55, sectot 1, București

0730 660 505

 





Dezvoltare personală – Autocunoaștere – Creștere personală

18 03 2013

Modul grup de dezvoltare personală

Dacă ești interesat sa te cunoști mai bine, să devi mai adaptat, mai încrezător în propria persoană, mai deschis către relațiile cu ceilalți, mai optimist, mai mulțumit, mai împăcat cu sine, mai sociabil, mai responsabil și mai ancorat în realitatea pe care o trăiești, poți participa la un grup de autocunoaștere. Funcționarea acestor grupuri de autocunoaștere se realizează după o tematică diversă cuprinsă în mai multe module de activități.

Cabinetul Individual de Psihologie Anca-Elena Vințeanu te invită joia, o dată la două saptămâni, între orele 18.00 – 20.00 să participi la activitățile grupului de autocunoaștere.

Lista participanților este încă deschisă până la sfârșitul lunii aprilie 2013, așa că mai putem primi persoane doritoare să participe la o astfel de experiță.

Acestă activitate este un modul introductiv în grupul de autocunoaștre. Următoarele module venind cu o tematică mult mai variată și mai profundă legată de cunoașterea propriei persone.

Locație: Bd. Banu Manta nr. 16, bl. 27, parter, ap 55, sector 1, Bucuresti.

Date de contact: telefon: 0730 660 505, e-mail vintzeanu@yahoo.com, psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu

Informații utile pentru cei care doresc să se înscrie la acest grup sunt următoarele:

  • Frecventa întâlnirilor este bilunară – joia între orele 18.00 și 20.00;
  • Durata unei întâlniri este de două ore;
  • Costul unei întâlniri este de 60 lei  (120 lei/lună – două întâlniri);
  • Înaintea începerii activității cu grupul au loc trei întâlniri-inerviu individuale (cost 70 lei/întâlnire)
  • Activitatea grupului se va întinde pe parcursul a patru luni;
  • Tematica abordată cuprinde: relațiile interpersonale (familie, cuplu, loc de muncă, alte grupuri), imaginea de sine, dificultăți de adaptare.

psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu





Grup pentru mămici

28 04 2012

Acestă activitate de  grup se adresează mamelor care au copiii cu vârste cuprinse între 0 și 2 ani și care întâmpină diferite dificultăți legate de creșterea și îngrijirea copilului.

În cadrul acestor întâlniri de grup se vor dezbate o diversitate de probleme legate de comportamentele copilului, de creșterea și dezvoltarea psihologică a acestuia, de relația mamă-copil, precum și aspecte ce privesc meseria de părinte.

Grupul se va desfășura pe parcursul lunilor: iunie – august 2012.

Numărul total de întâlniri de grup este de zece (20 ore).

Organizator: Cabinet Individual Anca-Elena Vințeanu

Data de înscriere în grup: parcursul lunii mai 2012

Data de începere a grupului: începutul lunii iunie 2012

Frecvența întâlnirilor: săptămânală

Durata unei ședințe: două ore

Număr participanți: 4 – 6 persoane

Cost: 60 lei/ ședința de 2 ore

E-mail: vintzeanu@yahoo.com

Telefon: 0730.660.505

Locație: bd. Banu Manta nr. 16, bl. 27, scara B, parter, ap. 55, sector 1, București

Înscrierile în grupul pentru mămici se vor realiza în urma a două ședințe individuale în care vor fi discutate aspecte ce ridică probleme în relația mamă – copil, precum și alte aspecte ce creează probleme în meseria de părinte. Durata unei ședințe este de 45 de minute, costul de 60 lei, programarea se face telefonic la 0730.660.505.

 psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu






Inteligența emoțională în viața noastră

10 01 2012

Inteligența emoțională. Ce este ea?

Multe persoane au auzit despre inteligența emoțională dar nu le este prea clar ce este acesta. De aceea m-am gândit să scriu acest articol pentru a mai clarifica câte ceva persoanelor care sunt interesate de acest subiect, dar și a acelora care caută să se dezvolte din punct de vedere emoțional, dar nu știu cum și în ce fel să facă acest lucru.

Pornesc de la ideea că inteligența emoțională este total diferită de inteligența acadmică. Aceasta ține de sentimentele noastre, de felul în care simțim și nu are legătură cu gândirea sau felul în care gândim. Ea este la fel de importnată pentru noi ca și inteligența academică, și presupune dezvoltarea a tot ceea ce ține de ce și cum simțim și nu de ce și cum gândim. Dacă inteligența academică ne oferă informații despre performanțele noastre în planul gândirii și al operațiilor sale, inteligența emoțională ne oferă informații legate de performanțele noastre din domeniul simțirii, al emoțiilor și sentimentelor noastre.

Înainte de a merge mai departe cu informațiile legate de clarificarea a aceea ce este inteligența emoțională, cât și a prezentării importanței acesteia în viața noastră doresc să punctez încă o dată diferența dintre cele două tipuri de inteligență. Astfel, inteligența academică (QI – coeficient de inteligență)  este acel tip de inteligență care exprimă capacitatea noastră de învățare și dezvoltare mentală, capacitatea de a teoretiza și de a acumula cunoștințe și informații din diferite domenii, în timp ce inteligența emoțională (EI) reprezintă capacitatea nostră de a cunoaște, exprima și gestiona propriile sentimente, este cea care ne ajută să cunoaștem și să înțelegem sentimentele celorlați (să fim empatici), este un element deosebit de important care ne facilitează înțelegerea și gestionarea realațiilor cu ceilalți, care ne ajută în înțelegerea a ceea ce se întâmplă nu numai cu noi dar și cu ceilalți.

La ce ne ajută inteligența emoțională?

În urma celor prezentate mai sus putem desprinde următorele idei legate de importanța inteligenței emoționale în viața noastră. Astfel, inteligența emoțională este cea care ne ajută să ne cunoaștem și să ne exprimăm propriile trăiri și sentimente, să putem să le gestionăm în fața a diferite situații pe care viața ni le oferă, facilitându-ne adaptarea exterioară și echilibrul interior.

Gradul în care avem acces la cunoașterea și înțelegerea propriilor sentimente ne dă posibilitatea de a cunoaște și înțelege sentimentele persoanelor cu care relaționăm sau intrăm în contact, aceasta contribuind la stabilirea relațiilor noastre pozitive sau negative.

De cele mai multe ori atunci când avem relații proaste cu cei din jurul nostru, sau relații negative, coeficientul inteligenței noastre emoționale este scăzut. De aceea, pentru a restabili un echilibru în relațiile pe care le avem, putem să dezvoltăm această capaciteate a noastră ceține de viața emoțională.

Înțelegerea propriilor emoții și sentimente, cât și a celui/celor cu care venim în contact ne oferă un confort mult mai mare, ducând la înțelegere și armonie. Acest fapt ne face mult mai eficienți, mai puțin îngrijorați, mai detensionați și mai deschiși către noi și către evenimentele lumii exterioare.

Inteligenta emoțională în meseria de părinte

Inteligența emoțională se transmite din generație în generație, iar acest lucru este necesar să îl cunoască orice părinte care dorește să aibă relații pozitive cu copilul său. Jocul părintelui cu copilul este una din modalitățile de învățare a ceea ce este viața emoțională. Basmele, poveștile, poverstirile de viață trăită (de părinți sau bunici), pot fi și ele surse importante ce ne ajută să transmitem mai departe aspectele legate de ceea ce simțim. O altă modalitate ar mai putea fi acele discuții apropiate pe care părintele le poate avea cu copilul său, discuții legate de diferite emoții și sentimente pe care adultul le poate pune în cuvinte, accesibile copilului. Astfel, copilul poate să aibă acces în lumea emoțiilor și sentimentelor. El poate învăța să înțeleagă, să filtreze și să aleagă ceea ce este potrivit sau nepotrivit pentru el și ceilalți. Aceste aspecte emoționale îi pot călăuzi acțiunile și alegerile în viață.

Atunci când părintele își cunoaște propriile sentimente cât mai bine și le poate gestiona în mod eficient, el poate să privească mult mai ușor lucrurile din perspectiva copilului său, să îl înțeleagă și să îl ghideze în a dezvolta și a înțelege relații favorabile cu celalți. Construirea unor bune relații ne facilitează echilibrul în viață și ne ferește de tensiuni sau conflicte care ne pot destabiliza atât din punct de vedere emoțional, cât și din punct de vedere al performanțelor pe care dorim să le obținem în diferite domenii. De aceea, este necesar ca părintele să cunoască și să înțeleagă cât mai bine propriile emoții și sentimente pentru a putea să ofere copilului său în mod eficient, constructiv, pozitiv și creativ căi de rezolvare a diferitelor probleme de viață.

Ținând cont de rolul sentimentelor în natura omenească viața noastră ar putea fi mult mai relaxată și mai lipsită de griji și probleme. Dezvoltând copilului deprinderile legate de inteligența emoțională, atmosfera căminului dumneavoastră se poate îmbunătăți considerabil, iar copilul va fi mult mai bine pregătit pentru viață. Pentru aceasta, vreau să vă punctez că este necesar ca părintele să știe cum să își dezvolte mai întâi propria inteligență emoțională, pentru ca mai apoi să poată să o dezvolte sau să o transmită copilului său.

De cele mai multe ori părintele se îngrijorează de viitorul copilului său, apar gânduri diverse legate de evoluția copilului, de adaptarea acestuaia la viață, de reușita în viață. A fi părinte însemnă să îți asumi rolul de lider al casei, să îl ajuți pe copilul tău să își dezvolte inteligența emoțonală, dar și alte aspecte care țin de echilibrul creșterii și dezvoltării copilului tău. Inteligența emoțională este deosebit de importantă în activitățile zilnice legată de creșterea copilului, în crearea unei atmosfere de pace și armonie în întreaga familie.

Inteligența emoțională în viața copiilor noștri

Accesul liber al copilului la diferite surse de informare pe care le oferă dezvoltarea tehnică a societății noastre – TV, computer, diferite jocuri virtuale etc. –, îl determină pe copil să se confrunte cu o multitudine de informații, multe din acestea nefiltrate de adulții care le poartă de grijă. Părinții sunt din ce în ce mai prinși în activități profesionale petrec puțin timp cu copiii lor. Aceste neajunsuri conduc la transformarea copilului din ziua de azi. Părintele care este nevoit să petreacă mai mult timp la locul de muncă, va avea un timp de interacțiune mult mai redus cu copilul său. Acest timp de interacțiune părinte-copil este deosebit de necesar și important pentru dezvoltarea echilibrată a copilului. Un alt aspect este cel al copiilor care sunt lăsați prea mult timp în grija bonelor sau rudelor și care petrec din ce în ce mai puțin timp cu părinții lor. Aceștia au un acces mult mai limitat la o viață echilibrată din punct de vedere emoțional.

Aceste aspecte prezentate mai sus conduc la înmulțirea emoțiilor negative, a impulsivității, a comportamentelor agresive ale copiilor și adolescenților zilelor noastre. Copiii și adolescenții petrec din ce în ce mai mult timp în fața computerului accesând jocuri violente, sau în fața TV-ului vizionând diferite filme sau știri de televiziune în care violența fizică și verbală are un rol dominant. Astfel de lucruri vor dezvolta în copiii și adolescenții noștri impulsivitatea, neascultarea, îngrijorarea, temerile, însingurarea, iritabilitatea, tristețea, violența, comportamente și trăiri negative.

Pentru a putea aduce vindecarea sau evitarea unor astfel de neajunsuri create în structurarea copilului sau adolescentului putem, ca adulți, să facilităm accesul și dezvoltarea abilităților ce țin de inteligența emoționelă. Aceasta ar putea fi una din soluții la diferitele probleme care apar în viața copiilor și adolescenților, la problemele din relația părinte-copil.

Accesul și înțelegerea vieții emoționale, dezvoltarea inteligenței emoționale pot conduce copilul sau adolescentul spre regăsirea unui simț al echilibrului, spre detensionarea conflictelor, spre înțelegerea a ceea ce se află în el, dar și în celălalt, spre reparearea unor relații proaste sau spre restabilirea unor relații cât mai potrivite și mai funcționale.

Prin cununoașterea propriilor sentimente și emoții, prin dezvoltarea empatiei, prin gestionarea propriilor trăiri putem oferi copiilor noștri un echilibru care să le aducă autodisciplină, o imagine de sine pozitivă și puternică, aptitudini sociale și emoționale, simțul responsabilității, respectul de sine, respectul față de celălalt, sentimentul de încredere în sine și multe alte aspecte care să îi ajute să crească și să se dezvolte în mod echilibrat atât pentru sine, cât și pentru cei cu care intră în contct (familie, grup  de prieteni, grup de colegi etc.).

Grupurile de lucru care se axează pe dezvoltarea inteligenței emoționale

Grupul de lucru axat pe dezvoltarea abilităților ce țin de inteligența emoțională (grup de dezvoltare personală, diferite ateliere sau activități de grup care abordează o astfel de tematică) poate oferi o modalitate destul de eficientă prin care părintele, copilul sau adolescentul poate avea acces la viața emoțională și la dezvoltarea acelor abilități legate de inteligența emoțională.

De obicei, astfel de activități pot fi întâlnite în cadrul cabinetelor de psihologie, unde specialiștii formați într-o terapie de grup vă pot crea spațiul și cadrul adecvat pentru abordarea acestei laturi ce ține de dezvoltarea noastră ca ființe umane.

Prin intermediul acestor grupuri puteți exersa și cunoaște mult mai bine ceea ce este empatia, cunoașterea și denumirea propriilor emoții și sentimente, modalități de a putea gestiona emoțiile și sentimentele vostre, precum și învățarea a diferitelor modalități de a acționa eficient călăuziți înțelegerea propriilor sentimente, sau de cele ale celor din jurul nostru. Tot în astfel de grupuri de lucru mai putem învăța ceea ce este o relație pozitivă sau eficientă, precum și diferite modalități de a dezamorsa tensiunile sau conflictele din relații. Toate acestea vă pot transfoarma într-o persoană mult mai echilibrată și mai liniștită, vă pot aduce – atât în familie cât și în afara ei – o îmbunătățire a relațiilor, o adaptare mai bună la viață, o cale spre succes și performanță.

psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu





Cabinetul are o nouă pagină de internet

22 12 2011

Cabinetul Individual de Psihologie Anca-Elena Vințeanu are o nouă pagină de internet începând cu luna decembrie 2011, pe care o puteți viziona accesând adresa http://cabinet-psihologic-bucuresti.ro/

Paginile cuprinse în noul site vor oferi, pe măsură ce se vor contura, cât mai multe informații utile referitoare la activitatea ce se desfășoară în cadrul Cabinetului Anca-Elena Vințeanu.

Pe măsură ce noul site se va construi, psihedelica se va transforma într-un blog ce vă va oferi informații utile legate de ceea ce  înseamnă o viață emoțională echilibrată și sănătoasă, precum și modalitățile prin care putem să avem o astfel de viață.

Vă mulțumesc și vă aștept pe noul site.

Sărbători Fericite!

psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu