Articole publicate

Moș Crăciun cu sacul verde

Ştiţi care este formula magică? Cea care te ajută să intri într-o poveste? “A fost odată ca niciodată”. Povestea poate fi şi a ta, şi asta numai dacă vrei! Dacă nu vrei să fie o poveste din tine poate fi o poveste a altcuiva. Aşa cum te rog să o asculţi pe aceasta scrisă de mine. Personajele acestei poveşti încearcă să dezlege un mister. Acela al lui Moş Crăciun. (psiholog Anca-Elena Vințeanu)

Citește întregul articol aici: https://psihedelica.wordpress.com/2008/12/24/mos-craciun-cu-sacul-verde/

 

Brăduţul fermecat

Astăzi am să spun o poveste care s-a născut în urma unui desen de copil. Am un coautor: cel care a desenat şi care mi-a furnizat detaliile despre reprezentarea sa. Cred că înţelegi! Povestea începe ca toate poveştile: A fost odată un brăduţ care crescuse într-o curte, în faţa unei căsuţe albastre în care locuia o famile care avea trei copii, doi băieţi şi o fată.

Este foarte important să amintesc faptul că acest brăduţ era fermect şi putea să vadă şi să audă ceea ce se întâmplă în jurul său, să simtă şi să gândească la cele pe care le trăia. El poate fi întâlnit numai în lumea magică a copilăriei sau cea a poveştilor. (psiholog Anca-Elena Vințeanu) Citește întregul articol aici: https://psihedelica.wordpress.com/2008/12/27/bradutul-fermecat/

 

„E nasol să devi adult, dar dacă trebuie, am să o fac şi pe asta”

Mă aflu în faţa unei coli albe de hârtie şi înca nu m-am hotarât ce să scriu pe ea. Sunt multe lucruri la care mă gândesc, dar încă nu ştiu la care să mă opresc.

Mă opresc la o discuţie recentă pe care am avut-o cu un puşti de 12 ani. Este un băiat grăsuţ şi stiam că îi plac foarte mult dulciurile şi că de multe ori a avut discuţii cu părinţii din cauza acestora.

L-am văzut cam trist şi am încercat să înţeleg ce se întâmplă cu el. Discuţia noastră s-a legat de cadourile primite de Crăciun. El mi-a spus că şi-ar fi dorit cu totul şi cu totul un alt cadou decât cel pe care îl primise. Curioasă, la-am întrebat care este cadoul pe care l-a primit şi de ce îl nemulţumeşte atât de tare. Mi-a răspuns că a primit o gramadă de dulciuri şi atăt. Ar fi vrut să primească şi el măcar un CD sau ceva pentru vârsta lui, nu dulciuri. (psiholog Anca-Elena Vințeanu)

Citește întregul articol aici: https://psihedelica.wordpress.com/2009/01/09/e-nasol-sa-devi-adult-dar

 

Băieţelul şi Albă ca Zăpada

Îmi amintesc de un copil, care în fiecare seară o ruga pe mama sa să îi spună basmul Albă ca Zăpada. Îi plăcea atât de mult încât l-ar fi ascultat la nesfârşit fără să se plictisească. Pentru că dragostea sa pentru Albă ca Zăpada era mare, o rugase pe mama să o deseneze, pentru ca el să o coloreze şi mai apoi să o decupeze frumos. Aşa personajul din poveste cu puţină magie devenea un personaj concret care era prezent în jocurile sale. Albă ca Zapăda era pusă la loc de cinste atunci când era ora mesei sau se apropia ora de culcare.

Magia folosită în jocurile sale îl ajuta pe băieţel ca Albă ca Zăpada să devină un personaj viu cu care se putea juca. Tot aşa el căpăta puterea de a transforma orice obiect sau întâmplare aşa cum îşi dorea sau vroia el în acel moment, şi să devină oricine ar fi vrut. De multe ori îl puteai auzi cum purta conversaţii cu personaje de poveste întruchipate de diferite jucărioare care puteau fi găsite în camera lui, ca de altfel prezente în camera oricărui copil. (psiholog Anca-Elena Vințeanu)

Citește întregul articol aici: https://psihedelica.wordpress.com/2009/06/22/baietelul-si-alba-ca-zapada/

 

Oglindă, oglinjoară

Mă uit în oglindă şi nu îmi place ceea ce văd. Nu mai sunt copil, dar încă mai vreau să fiu pentru că îmi este teamă. Îmi este teamă să cresc, să devin adult, să nu mai fiu eu cel de până acum. Simt tristeţe şi singuratate. Simt că părinţii mei nu mă înţeleg şi nu văd ceea ce se întâmplă cu mine. Mă doare şi mă apasă din ce în ce mai tare. Îmi vine să ţip. Îmi vine să fug. Să mă ascund pentru a înţelege ceea ce se întâmplă cu mine. Mi-e greu să exprim aceste lucruri, şi îmi este din ce în ce mai greu să comunic cu părinţii mei ceea ce simt. Mă uit la ei şi nu îi mai văd cu aceeaşi ochi de copil. Acum ei sunt altfel, dar şi eu sunt altfel şi nu am cui să spun acest lucru. Uneori sunt nervos, alteori visător, iar stările care mă inundă nu le înţeleg şi nici nu ştiu cui i-aş putea spune aceste lucruri despre mine. Ai mei nu mă înţeleg, sunt panicaţi, nervoşi şi de cele mai multe ori nu au timp sau rabdare pentru a mă asculta, iar eu simt că vina este a mea. Ei nu văd că între noi se sapă o prapastie adâncă. Aş vrea să clădesc punţi, dar îmi este frică. Mi-e teamă că nu voi fi înţeles, şi iar voi fi certat că nu sunt cum eram până acum, un copilaş dragălaş care îşi diviniza părinţii. Oare de ce îi văd acum cu alţi ochi? Oare de ce în sufletul meu se amestecă atâtea trăiri? Mă simt dezorientat şi am nevoie de înţelegere şi de sprijin. (psiholog Anca-Elena Vințeanu)

Citește întregul articol aici: https://psihedelica.wordpress.com/2009/11/11/oglinda-oglinjoara/

 

Cine? Cum? Când apelam la o consiliere psihologică sau psihoterapie?

Momentele sau situaţiile din viaţa noastră în care suntem cuprinşi de nemulţumire, îngrijorare, tensiune, teamă, frustrare, vinovăţie, neputinţă şi multe alte sentimente sau trăiri negative care generează blocaje sau greutate în adaptarea la viaţa pe care o ducem.

Dacă aceste trăiri sunt resimţite intens şi pe o perioadă mai lungă de timp, sau dacă apar din când în când creându-ne diferite dificultăţi de adaptare în diverse medii (şcolar, profesional, familial etc.) sau bolcaje care ne îngreunează drumul existenţei noastre, atunci avem posibilitatea de a face ceva pentru noi pentru a depăşi aceste situaţii sau stări dificile. (psiholog Anca-Elena Vințeanu)

Citește întregul articol aici: https://psihedelica.wordpress.com/2009/12/20/cine-cum-cand-apelam-la

 

Când poate apela adolescentul la psiholog 

Cine este adolescentul? Este o întrebare care în aparenţă pare a fi simplă, dar dacă ar fi să ne gândim mai mult la ea descoperim că este destul de complicat de prezentat cine este adolescentul. De aceea consider că, mai întâi, ar fi mult mai potrivit să clarific ceea ce este adolescenţa.

Astfel, adolescenţa este acea perioadă din viaţa unui om care se întinde de la vârsta de 11 ani până la 18 ani. Începutul sau sfârşitul adolescenţei se pot instala mai devreme sau mai târziu de vârstele menţionate, în funcţie de fiecare individ în parte. Adolescenţa se împarte la rândul ei în două subetape importante: prima este preadolescenţa sau pubertatea, iar cea de-a doua este adolescenţa propriu-zisă. (psiholog Anca-Elena Vințeanu)

Citește întregul articol aici: https://psihedelica.wordpress.com/2010/04/25/125/

 

Când mergem cu copilul la psiholog

Suntem părinţi şi de cele mai multe ori ne facem griji în legătură cu evoluţia şi viitorul copilului nostru. Ne dorim, ca orice părinte, ca viaţă fiului sau fiicei noastre să fie împlinită şi încununată de succese şi realizări. Iar pentru a realiza acestea suntem deschişi şi dispuşi să facem ceea ce este potrivit pentru copilul nostru, dar uneori nu ştim cum să facem acest lucru. Ni se poate întâmpla să sesizăm anumite comportamente sau stări pe care copilul le are, şi să ne întrebăm dacă este firesc sau nu ca el să se comporte sau să simtă în acest fel. (psiholog Anca-Elena Vințeanu)

Citește întregul articol aici: https://psihedelica.wordpress.com/2010/04/15/cand-mergem-cu-copilul

 

Când apelăm la psiholog?

Suferința interioară, anumite trăiri intense cărora simțim că nu le mai putem face față devin motive care ne fac să apelăm la serviciile pe care le poate oferi un psiholog specializat în consiliere sau psihoterapie. Dorința noastră de a înlătura sau diminua disconfortul pe care îl simțim în anumite momente ale vieții noastre, ne îndreaptă pașii căte cabinetul de psihologie. (psiholog Anca-Elena Vințeanu)

Citește întregul articol aici: https://psihedelica.wordpress.com/2010/06/21/cand-apelam-la-psiholog/

 

Câteva din motivele care ne duc la psiholog

Stări de tensiune. Uneori simțim presiune care apasă pe umerii nostri, tensiune care parcă nu ne lasă să ne relaxăm sau să găsim starea de bine. Ni se poate întâmpla să nu știm exact de unde vine această stare de tensiune care ne provoacă discomfort. Am încercat să găsim singuri soluții, dar acestea se lasă greu de găsit. Simțim că pentru noi este necesar să putem înlătura această stare care ne ține blocați și nu ne lasă să ne desfășurăm firesc, natural. În acest caz ajutorul de care avem nevoie îl putem găsi în cabinetul psihologului. Aici putem descoperi lucrurile care ne tensionează, cât și acele modalități potrivite pentru a găsi detensionarea, relaxarea.

Conflicte în familie sau la locul de muncă. Viața în familie sau la locul de muncă poate deveni greu de suportat datorită conflictelor care apar mereu și care nu ne lasă să fim eficienți. Situațiile conflictuale își pot găsi soluționare învățând noi modalități de abordare a acestora, precum și prin descoperirea și înțelegerea a acelor gânduri, trăiri din noi sau din celălalt ne conduc spre astfel de situații. Aceste modalități pot fi dobândite sau învățate participând la consiliere individuală sau la consiliere de grup.

Tristețe, deprimare aparent nejustificată. Tristețea, deprimarea, depresia ne pot umbri existența făcându-ne să nu mai întrezărim soluții de scăpare. Aceste trăiri pot fi mai intense sau mai slabe, pot surveni în urma unor evenimente trăite sau poat fi resimțite fără a găsi clar cauza care le declanșează. De multe ori, în astfel de situații, prietenii și familia cu toate eforturile pe care le fac nu ne pot ajuta. De aceea avem nevoie de sprijinul unui specialist care să ne sprijine pentru a putea găsi ieșirea dintr-o astfel de situație.

Atacuri de panică. Starile intense de discomfort pe care le aduc atacurile de panică, de cele mai multe ori pot limita funcționarea normală a persoanei care are o astfel de suferință. Grijile legate de un eventual atac de panică, anxietatea, simptomele fizilologice care apar pot fi diminuate și cu ajutorul intervenției psihologice. Factorii psihologici pot fi deosebit de importanți într-o astfel de afecțiune, de aceea cu ajutorul psihoterapeutului pot fi descoperite și găsite modalități de diminuare sau de rezolovare a unei astfel de probleme. (psiholog Anca-Elena Vințeanu)

Citește întregul articol aici: https://psihedelica.wordpress.com/2010/06/21/cateva-din-motive

 

Consilere de cuplu

Atunci când cuplul se confruntă cu o situație de criză, cei doi parteneri pot găsi sprijin în cabinetul de psihologie. Aici, cei doi pot fi susținuți  în căutarea și găsirea unor soluții la problemele cu care confruntă, precum și  în găsirea de modalități noi de abordare a relației de cuplu și a tot ceea ce presupune viața în doi.

El și ea sunt îndrumați să se descopere atât pe sine cât și pe celălalt (cu care este în relație), precum și să cunoască tainele relației care îi unește. Această descoperire sau  cunoaștere în care cei doi sunt implicați în cadrul terapiei de cuplu se realizează pas cu pas și poate fi dobândită numai în cazul în care cei doi sunt motivați să întreprindă ceva pentru ei și pentru relația lor. (psiholog Anca-Elena Vințeanu)

Citește întregul articol aici: https://psihedelica.wordpress.com/2010/11/30/consilere-de-cuplu/

 

Minighid în meseria de părinte

De acasă copilul învaţă, de la părintele său şi de la adulţii din preajmă, cum să se raporteze la ceilalţi, cum să comunice şi să relaţioneze. Comportamentul şi atitudinea părintelui vor construi un model, de cele mai multe ori preluat de copil. Acest model oferit de adult influenţează structurarea personalităţii copilului. (psiholog Anca-Elena Vințeanu)

Citește întregul articol aici: http://www.almanahmedical.eu/inpage/minighid-in-meseria-de-parinte/

 

Menopauza, ca şi adolescenţa, este o perioadă critică din viaţa unei femei

Menopauza sosește la mijlocul vieții, o dată cu urmele lăsate de timpul pe care l-am trăit. Pentru multe femei ridurile, creșterea în greutate, reducerea posibilității de a mai procreea, copiii mari – adolescenți sau de căsătorit -, pot creea în sufletul acestora adevărate furtuni încărcate de sentimente și trăiri negative.  Irascibilitate, îngrijorare, nemulțumire, stimă de sine scăzută, teama de boală, de singurătate sau de moarte sunt câteva din trăirile pe care le poate avea o femeie aflată în perioada premenopauzei sau cea a menopauzei.

Simțim că feminitatea este cea care ne este amenințată și are cel mai mult de suferit în acestă etapă de viață prin modificările din plan sexual, cât și prin cele legate de aspectul fizic. Dar acestea sunt doar aspecte ale feminități, feminitatea presupunând mult mai multe lucruri. (psiholog Anca-Elena Vințeanu)

Citește întregul articol aici: https://psihedelica.wordpress.com/2011/02/11/menopauza-ca-si

 

Sunt gelos. Mă tratez?

Gelozia este o stare afectivă, care dacă este trăită cu intensitate foarte mare ne poate afecta viața, creând stări de disconfort, nemulțumire, neînțelegere, furie, tristețe. Toate aceste aspecte emoționale au impact și asupra relațiilor pe care le stabilim cu ceilalți, a vieții noastre sociale. Motivul, cauza care declanșează o astfel de trăire de cele mai multe ori nu îl conștientizăm pe deplin. Iar acesta ne duce spre incertitudine, neclarificare, neînțelegere a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Toate aceste lucruri pot fi supuse unei analize în cadrul unui program de psihotarapie, unde putem descoperi felul geloziei noastre, cauzele care au generat-o, aspecte legate de acesta. Aici mai putem descoperi cum să abordăm și să înfruntăm o astfel de problemă, învățând despre noi despre felul în care funcționăm. (psiholog Anca-Elena Vințeanu)

Citește întregul articol aici: https://psihedelica.wordpress.com/2011/04/28/sunt-gelos-ma-tratez?/

 

Divorțul părinților lasă urme greu de șters în sufletul copiilor

Când părinții se despart situația nu este deloc plăcută pentru copiii care trec printr-o astfel de experiență dramatică și traumatică atât pentru ei, cât și pentru familia lor. Dorința de a-și recăpăta familia, de a o reconstrui după ruptura pe care a adus-o divorțul îi va însoți toată viața, chiar și la maturite în mintea lor ar putea fi întâlnit uneori acel dacă nu s-ar fi întâmplat… De multe ori, adulții prinși în trăirile lor intense și dureroase uită că alături de ei sunt acele suflete nevinovate care nu înțeleg și nu percep lumea așa cum o văd ei, adulții.Lipsa unei experiențe de viață, fragilitatea pe care o au – pentru că ei încă mai au de crescut – nu îi ajută să întrevadă acele soluții de viitor, atât de repede așa cum poate numai adultul să facă. Ei, de cele mai multe ori se simt neînțeleși, uitați, vinovați și poate pedepsiți de fapte pe care nu le-au făcut niciodată. (psiholog Anca-Elena Vințeanu)

Citește întregul articol aici:  https://psihedelica.wordpress.com/2011/11/25/divortul-parintilor

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: