Mama absentă psihologic

26 01 2015

           Singuri sau împreună, trăim într-un univers de relații interumane. În acest univers fiecare relație reprezină o părticică a unui întreg care definește și dă consistență a ceea ce suntem. Cea mai importantă relație, care stă la baza întregului univers, se naște în urma interacțiunii pe care o avem cu prima persoană pe care o cunoaște, cu mama. Felul în care are loc trăirea primei experiențe de relație influențează prezentul și viitorul întregului univers de relații. Amprenta relației cu mama se regăsește în tot ceea ce constituie dimensiunea relațională. Bună sau rea, gratificantă sau frustrantă, vie sau moartă, iubită sau urâtă, sănătoasă sau toxică, acestă relație primară va influența traseul existenței noastre.

           Relația dintre copil și mamă se construiește înainte de momentul nașterii încă de pe când copilul se afla în pântecul matern. Din mediul intrauterin, fătul poate percepe bătăile inimii mamei, sunetele lumii intrauterine, vocea mamei, chiar și pe cea a personelor cu care mama vorbește. Sentimentele și emoțiile mamei, pozitive sau negative, au acces direct către copilul încă nenăscut. Mama însărcinată este necesar să fie protejată de aspectele nocive fizice și emoționale, această protecție resfrângându-se și asupra copilului. Protejând mama, copilul va avea șansa unei dezvoltări și adaptări cu succes la viață. Mama este pentru copil persoana cea mai importantă și prin faptul că el stabilește cu ea prima relație. Ea este cea care pregătește și întâmpină venirea pe lume a copilului iar modul în care o face va reprezenta piatra de temelie a relației pe care o va avea cu copilul său, dar și a tururor celorlalte relații pe care copilul le va stabili cu lumea.

           După naștere, un alt factor ce influențează această primă relație este climatul emoțional în care vine copilului. Este necesar ca acest climat emoțional, construit atât de mamă cât și de familie, să fie deschis la nevoile fizice și emoționale ale pruncului. La început copilul, nefamiliarizat cu această lume, nu posedă un limbaj care să-l ajute în a-și exprima nevoile care se cer a fi satisfăcute. Mama este cea care descifrează mesajele transmise de copil. Plânsetul, zâmbetul, agitația membrelor, sunetele scoase de copil sunt începutul comunicării dintre copil și mamă. Prin aceste reacții copilul încearcă să spună mamei ceea ce simte. Inițial, el nu poate înțelege ceea ce simte, el simțind nu o stare anume, ci un amestec de stări și emoții, care la început sunt imposibil de înțeles și descifrat de bebelușul abea născut. Durerea, plăcerea, discomfortul, teama etc. nu sunt simțite separat, ci laolaltă declanșând un fel de haos interior pe care încă nu îl poate descifra deoarece el încă nu are această abilitate. Aici intervine necesitatea prezenței psihologice a mamei. Iar mama prezentă psihologic este mama capabilă să descifreze și să satisfacă nevoile fizice și emoționale ale copilului. Această mamă știe, simte, intuiește cererile copilului său, traducând întâi sieși ceea ce copilul are nevoie, iar mai apoi, prin reacțiile și acțiunile ei asupra copilului redă acestuia descifrarea propriul său mesaj cât și răspunsul mamei, astfel mama își învață pruncul să deosebească și să înțeleagă atât ceea ce vine din el cât și din afara lui.

           Neînțelegerea nevoilor copilului de către mamă duce la neglijarea și nesatisfacerea acestora, la frustrare, discomfort și neînțelegere pentru copil. O mamă abesentă psihologic, adică o mamă care nu este sensibilă în a înțelege, descifra și reda multitudinea de mesaje pe care copilul o transmite creează premisele unei întârzieri sau stagnări în dezvoltarea copilului.

           Mama este absentă din punct de vedere psihologic atunci când suferă de o afecțiune fizică sau psihică, când este preocupată sau absorbită de îndeplinirea altor roluri și nu de cel matern, când este incapabilă din diferite motive să intre în rol parental: lipsă de experiență, lipsă de educație, dificultăți de empatie sau de înțelegere, dificultăți emoționale (conflicte, pierderi, despărțiri, diverse traume etc.). O mamă poate fi prezentă fizic alături de copilul ei, dar poate fi absentă psihologic. Prezența fizică a mamei nu atrage după sine și prezența psihologică a acesteia.

            Câteva din dificultățile de dezvoltare ale copilului apărută în cazul unei mame absente din punct de vedere psihologic: întârzieri în dezvoltarea fizică (când nu există probleme medicale), întârzieri în achiziția limbajului sau dificultăți de limbaj, greutate în adaptarea copilului în diferite medii (creșă, grădiniță), tulburări comportamentale (agresivitate, negativism, izolare sau tendințe către izolare, timiditate etc.), distorsiuni la nivelul imaginii de sine și a stimei de sine etc.

Îți mulțumesc că ai citit acest material și sper să îți fie de folos!

psiholog – psihoterapeut Anca – Elena Vințeanu

Bd. Banu Manta nr. 16, bl. 27, sc. B, parter, ap. 55, sectot 1, București

0730 660 505

 

 

Anunțuri




Minighid în meseria de părinte

13 01 2011

 

psiholog – psihoterapeut Anca-Elena Vintzeanu

vintzeanu@yahoo.com

De acasă copilul învaţă, de la părintele său şi de la adulţii din preajmă, cum să se raporteze la ceilalţi, cum să comunice şi să relaţioneze. Comportamentul şi atitudinea părintelui vor construi un model, de cele mai multe ori preluat de copil. Acest model oferit de adult influenţează structurarea personalităţii copilului.

Citește întregul articol aici: http://www.almanahmedical.eu/inpage/minighid-in-meseria-de-parinte/





Mos Craciun cu sacul verde

24 12 2008

Ştiţi care este formula magică? Cea care te ajută să intri într-o poveste? “A fost odată ca niciodată”. Povestea poate fi şi a ta, şi asta numai dacă vrei! Dacă nu vrei să fie o poveste din tine poate fi o poveste a altcuiva. Aşa cum te rog să o asculţi pe aceasta scrisă de mine. Personajele acestei poveşti încearcă să dezlege un mister. Acela al lui Moş Crăciun.

Dar nu putem începe povestea fără a-i cunoaşte mai întâi pe cei doi protagonişti. Aceştia sunt doi copii, fată şi băiat, care au aceeaşi vârstă (8 ani), sunt veri şi locuiesc aproape unul de celălalt. De multe ori cei doi copii sunt în concurenţă, dar dacă vine vorba de a dezlega un mister, ei devin aliaţi.

În fiecare an se întâmplă la fel, povesteşte fetiţa, se împodobeşte bradul, se merge cu colindul pe la vecini şi prieteni, iar apoi vine Moşul.

Oare cine este Moşul ăsta care întotdeauna stă învăluit în mister? Copiii sunt în clasa a doua şi încă nu au dezlegat această enigmă.

– Acest lucru s-a întâmplat în fiecare an şi nu a fost explicat încă de mine, iar de aceea am apelat la vărul meu pentru ca, împreună, să dezlegăm acest mister.

Ea povesteşte în continuare cum a împodobit bradul împreună cu mama şi a tot iscodit-o încercând să afle adevărul. Dar nu a aflat nici de data aceasta nimic în plus. În fiecare an prezenţa Moşului este anunţată prin ciocănituri puternice în uşa de la intrare, poarta rămâne deschisă şi dacă te duci în camera în care părinţii au mai păstrat o sobă de teracotă acolo vei găsi uşa la sobă deschisă.

– Hm! Cam ciudat. Nu! Moşul ăsta lasă de fiecare dată uşile deschise atunci când vine. Cred că este cam grăbit. Iar ceea ce nu înţeleg este că de ce lasă uşa de la soba de teracotă deschisă. Mi-a spus mama că vine pe hornul de la sobă. Cum încape el pe acolo? Stiu că e mare şi gras. Aşa l-am văzut eu în toate pozele.

Toate aceste nedumeriri ale fetiţei sunt povestite vărului ei, care la rândul lui vine şi el cu nedumeririle lui. Da. El spune că Moşul la el vine, dar nu prin sobă pentru că ei nu mai au sobă, au calorifere. Iar dacă au calorifere Moşul vine pe uşă ca tot omul normal. Dar partea proastă este că nu vine atunci când el este treaz, ci numai atunci când a adormit. A întrebat-o şi pe mama, iar aceasta nu prea a ştiut să-i explice clar cum stă treaba cu Moşul ăsta. Categoric nici ea nu ştie prea multe.

Cei doi se tot întreabă cum pot afla adevărul despre Moş Crăciun. Baiatul îi spune fetei că o să încerce să stea treaz toată noaptea, iar când părinţii vor adormi el se va aşeza pe un scaun în faţa geamului şi va pândi pentru a-l vedea pe Moş Crăciun.

Fata la rândul ei spune că va fi foarte atentă cu camera în care se află soba de teracotă, va sta cât mai mult acolo, chiar dacă în acea cameră nu doarme nimeni. Va încerca să îl prindă pe Moş pentru a-i spune două vorbe chiar atunci când intră pe uşa sobei.

Cam aşa s-au întâmplat lucrurile cu cei doi copii din povestea mea. A doua zi dimineaţă, ei s-au întâlnit şi au povestit ce s-a întâmplat peste noapte. Băiatul a stat pe scaunul din faţa ferestrei cât a putut el de mult, iar la un moment dat a văzut pe cineva trecând pe stradă. Era un om slăbuţ şi avea în spate un sac verde. Aşa l-a putut vedea el în lumina slabă de pe stradă. Dis-de-dimineaţă mama a venit în camera unde se afla puştiul şi l-a trimis în pat că adormise pe scaunul de unde veghease întrega noapte.

Cu fata s-a întâmplat altfel. Chiar dacă ea a păzit soba de teracotă, s-a auzit o ciocănitură puternică în uşa de la intrare, zgomot care a făcut-o să fugă în camera părinţilor. Acolo mama şi tata i-au spus că trebuie să fi fost Moşul şi poate că de această dată nu a mai avut timp să intre pe horn, iar cadoul l-a lăsat, probabil, în faţa uşii de la intrare. S-au dus şi au verificat, şi ca să vezi! În pragul uşii era un pachet mare – cadoul de la Moş. Nişte patine cu rotile …

Cam asta este povestea mea. La ora actuală protagoniştii acestei întâmplări sunt adulţi şi au, la rândul lor, copii.

Dacă şi tu ai o poveste, aştept cu drag să o istoriseşti în rubrica de comentarii. Mie îmi plac poveştile şi stiu să le ascult întotdeauna.

Şi înainte de a ne despărţi îţi urez Crăciun Fericit! şi nu uita copilul din sufletul tău şi nici magia care ne umple sufletele.

psiholog Anca-Elena Vintzeanu