Redefinirea relației părinte – copil

20 11 2014

Gândindu-mă la persoanele implicate într-o relație „părinte de adult” – „copil devenit adult” am scris acest material în încercarea de a clarifica ceea ce înseamnă redefinirea relației părinte – copil, atunci când copilul a ajuns la vârsta maturității.

În cabinetul de psihoterapie sunt întâlnite frecvent diferite probleme izvorâte din relațiile nepotrivite ale părinților cu copiii lor care nu mai sunt copii. Disfuncționalitățile acestor relații sunt generatoare de multiple conflicte și neînțelegeri care duc la neîmpliniri, neputințe, dezechilibre în viața persoanelor angrenate în relație. Avem curajul, sau ne este mai la îndemână, de a ajunge la o psihoterapie sau o consiliere psihologică cu copilul nostru minor, dar destul de rar avem curajul de a ajunge în cabinetul de psihoterapie cu mama sau tata pentru a ne rezolva problemele existente într-o relație de tipul copil devenit adult și părintele său. Dacă am încerca să schimbăm puțin perspectiva, am avea de câștigat echilibru interior și mulțumire de sine pentru cei implicați.

Din diferite motive – prejudecată, rușine sau lipsă de informare – persoanele prinse în astfel de relații disfuncționale evită, de cele mai multe ori, căutarea unor soluții prin intermediul unei consilieri sau psihotarapii, ajungând la deteriorări sau rupturi ale relațiilor care influențează sau se perpetuează în întregul sistem relațional al persoanei. Orice fel de relație funcțională sau disfuncțională se perpetuează de-a lungul generațiilor cu sau fără voia noastră. Modalitatea de a schimba ceva se poate găsi coștientizând și înțelegând cum se formează, se dezvoltă și funcționează relațiile.

Relația părinte – copil este cea care stă la baza tuturor relațiilor pe care le formăm și le dezvoltăm cu toate persoanele din grupurile pe care le frecventăm. Acestă relație, la fel ca și persoanele care sunt implicate în ea, evoluează și se modifică de-a lungul vieții. De aceea, este potrivit să știm că numai relațiile sănătoase sunt cele care aduc echilibru și împlinire oricărei ființe umane. Construind și perpetuând o relație sănătoasă între părinte și copil încă de la începuturile vieții, apoi între părinte și copilul devenit adult, dăruim generațiilor viitoare echilibru, maturitate și împlinire de sine. Relația între părinte și copil nu rămâne mereu aceeași, ea se transformă și se reașează pe noi poziții, cunoscând noi perspective, adică se redefinește, o dată cu creșterea copilului și transformarea lui în adult. Rolurile protagoniștilor acestei relații se transformă de la dependență și inegalitate, la independență și egalitate.

Când copiii au crescut ne poate fi greu să ne obișnuim cu ideea că aceștia au ajuns la vârsta maturității și de cele mai multe ori avem tendința de a-i considera in continuare neajutorați și lipsiți de experiență, omițând faptul că ei au crescut și că au devenit adulți, poate chiar și părinți, că sunt oameni capabili și răspunzători de propriile vieți și decizii. În acestă situație relația părinte – copil este necesar să fie redefinită pentru a evita posibilele tensiuni, conflicte sau disfuncționalități care se pot instala între cele două generații. Aceste aspecte influențează nu numai persoanele implicate în mod direct, ci și ceilalți membri colaterali ce alcătuiesc familia – soți, soții, copii sau nepoți. Astfel se nasc situații generatoare de conflicte, nemulțimiri și sentimente de neputință atât de-o parte cât și de cealaltă a relației părinte – copil. Pentru a putea evita acest gen de relații care se pot instala în viața noastră este mult mai sănătos să găsim o altă perspectivă a acestei relații, care ne-ar aduce mulțumirea și împăcarea a ceea ce trăim.

 

Câteva repere pentru redefinirea relației părinte – copil

 

În încercarea de a vă familiariza cu ceea ce înseamnă transformarea unei relații părinte – copil voi încerca să vă prezint câteva aspecte care pot fi luate în considerare, aspecre pe care le-am numit repere.

Unul dintre acestea ar fi transformarea rolului de părinte. Asta înseamnă că dacă până acum rolurile dintre părinte și copil erau inegale și exista dependența totală a copilului de alegerile și deciziile părintelui, acum acest raport s-a schimbat, amândoi fiind adulți egali, fiecare implicat și răsunzător de propriile sale alegeri și decizii. Astfel ajungem la egalitate între roluri și la independența copilului devenit adult. Ne putem reprezenta această egalitate, comparând-o cu relația dintre doi prieteni.

Un alt aspect de luat în considerare, poate fi acela de a accepta schimbările pe care le trăiți sau de a fi deschis către acest lucru. Viața trăită până acum a adus schimbări persoanelor implicare în relație. Aceste schimbări ar trebui să se desfășoare natural fără să creeze probleme, lăsându-i fiecărei persoane implicate în relație găsirea și implementarea propriilor soluții.

Crearea unei legături noi și adecvate între generații, mai poate fi considerat un reper important în redefinirea acestei relații. Astfel se găsesc noi abordări ale problemelor, se produce o eliberare din vechile roluri ce implicau dependență și inegalitate, urmată de o reintrare în noile roluri ce aduc independență și egalitate. Acest lucru este posibil printr-o separare a copilului de părinte, separare care nu poate să se producă decât cu implicarea și acordul ambelor părți. Mai clar însemnând oferirea de către părinte a libertății de decizie a copilului, precum și implicarea și asumarea acestuia din urmă în rolul de adult.

 

Câteva idei care pot ajuta părintele să redefinească relația cu copilul lui acum devenit adult:

 

  • să tratăm copiii ca pe niște adulți, considerându-i oameni în toată firea, capabili și asumați;
  • să acceptăm că ei au propria lor viață, diferită de a noastră, construită din propriile lor dorințe și alegeri;
  • să ne concentrăm asupra propriei noastre vieți, găsind noi perspective, ocupații, priorități, care ne pot ajuta să ne împlinim existența;
  • să construim relații flexibile cu copiii noștri, acum deveniți adulți;
  • să-i acceptăm cu propriile lor decizii și existențe, chiar dacă nouă nu ne fac păcere sau considerăm că sunt nepotrivite din punctul nostri de vedere;
  • să îi vedem ca pe niște egali, renunțând la poziția de autoritate din trecut;
  • să îl ajutăm să se desprindă din dependența relației părinte – copil, fiindu-le alături așa cum ei o cer și nu așa cum vrem sau considerăm noi;
  • să le oferim sprijin potrivit, numai atunci când solicită acest lucru;
  • să îi ascultăm ca pe niște prieteni, oferindu-le sfaturi numai dacă le cer;
  • să nu îl mai punem în ipostaza de copil dependent sau neajutorat etc.

 

În cazul în care nu puteți găsi acele repere de care aveți nevoie pentru a transforma relația părinte – copil devenit adult, puteți încerca să găsiți soluții potrivite căutând informații și sprijin prin intermediul unei consilieri psihologice sau psihoterapii individuale sau de familie, în funcție de situația pe care o trăiți. Acest gen de intervenție psihologică are menirea de clarifica și de a vă ajuta să înțelegeți ceea ce se întâmplă cu părintele și cu copilul acestuia devenit adult, dar și ce impact are relația părinte – copil în sistemul relațional al persoanei. Nu este niciodată prea târziu și nu este o rușine să ceri ajutor pentru a aduce ordine și înțelegere în relațiile de familie, pentru a rezolva acest gen de probleme care nu dau liniște și împăcare atât cu sine, cât și cu familia.

Consilierea psihologică sau psihoterapia individuală sau de familie te poate ajuta să înțelegi ce însemnă o relație sănătoasă atât cu cu propriul tău copil sau părinte, dar și cu celelalte persoane din viața ta, care sunt și cum pot fi depășite barierele care împiedică construirea și dezvoltarea unor relații sănătoase.

Îți mulțumesc că ai citit acest material și sper să îți fie de folos!

psiholog – psihoterapeut Anca – Elena Vințeanu

Bd. Banu Manta nr. 16, bl. 27, sc. B, parter, ap. 55, sectot 1, București

0730 660 505

 

Reclame




Divorțul părinților lasă urme greu de șters în sufletul copiilor

25 11 2011

Când părinții se despart situația nu este deloc plăcută pentru copiii care trec printr-o astfel de experiență dramatică și traumatică atât pentru ei, cât și pentru familia lor. Dorința de a-și recăpăta familia, de a o reconstrui după ruptura pe care a adus-o divorțul îi va însoți toată viața, chiar și la maturite în mintea lor ar putea fi întâlnit uneori acel dacă nu s-ar fi întâmplat… De multe ori, adulții prinși în trăirile lor intense și dureroase uită că alături de ei sunt acele suflete nevinovate care nu înțeleg și nu percep lumea așa cum o văd ei, adulții.Lipsa unei experiențe de viață, fragilitatea pe care o au – pentru că ei încă mai au de crescut – nu îi ajută să întrevadă acele soluții de viitor, atât de repede așa cum poate numai adultul să facă. Ei, de cele mai multe ori se simt neînțeleși, uitați, vinovați și poate pedepsiți de fapte pe care nu le-au făcut niciodată. Nu înțeleg că divorțul este o problemă ce se dezbate între adulți, iar ei nu au nici un fel de amestec în această hotărâre pe care au luat-o adulții și nu ei. Uneori, adulții greșesc neînțelegând ceea ce se întâmplă cu copii lor, neacordându-le acel răgaz și acea înțelegere de care copiii au atâta nevoie într-o astfel de situație. Ceea ce se întâmplă după divorț îi poate face să se simtă părăsiți, abandonați, uitați, neiubiți chiar de cei care sunt și au rămas pentru ei cele mai importante persoane din viața lor (părinții). Cu durere în suflet visează mereu la familia care a fost, încercând în mintea lor să o reconstruiască pentru a mai simți încă o dată acea căldură, înțelegere, iubire și echilibru pe care cândva îl simțeau. Pot apărea diverse probleme, cum ar fi: dificultăți școlare diferite, abandon școlar, izolare sau tendința către acesta, fuga în fantasmă sau în visare (acolo în acea lume imaginară unde pot face față acelor probleme de schimbare cu care sunt nevoiți să se confrunte), somatizări diferite, stimă de sine scăzută și probleme legate de imaginea de sine, sau mai grav probleme legate de adicții (consum de diferite substanțe), anturaje proaste și chiar tentative de suicid. Dacă sunteți părinți și treceți printr-o experiență dureroasă așa cum este divorțul sau separarea nu ezitați să faceți o vizită cu adolescentul sau copilul dumneavoastră la psiholog pentru a putea preveni și evita diferitele probleme care pot apărea dintr-o astfel de experiență de viață.

Nu lăsați pe mâine lucruri care se pot agrava din zi în zi și care pot influența în mod negativ viața copilului dumneavoastră.

psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu





Minighid în meseria de părinte

13 01 2011

 

psiholog – psihoterapeut Anca-Elena Vintzeanu

vintzeanu@yahoo.com

De acasă copilul învaţă, de la părintele său şi de la adulţii din preajmă, cum să se raporteze la ceilalţi, cum să comunice şi să relaţioneze. Comportamentul şi atitudinea părintelui vor construi un model, de cele mai multe ori preluat de copil. Acest model oferit de adult influenţează structurarea personalităţii copilului.

Citește întregul articol aici: http://www.almanahmedical.eu/inpage/minighid-in-meseria-de-parinte/





Când poate apela adolescentul la psiholog

25 04 2010

Cine este adolescentul?

Este o întrebare care în aparenţă pare a fi simplă, dar dacă ar fi să ne gândim mai mult la ea descoperim că este destul de complicat de prezentat cine este adolescentul. De aceea consider că, mai întâi, ar fi mult mai potrivit să clarific ceea ce este adolescenţa.

Astfel, adolescenţa este acea perioadă din viaţa unui om care se întinde de la vârsta de 11 ani până la 18 ani. Începutul sau sfârşitul adolescenţei se pot instala mai devreme sau mai târziu de vârstele menţionate, în funcţie de fiecare individ în parte. Adolescenţa se împarte la rândul ei în două subetape importante: prima este preadolescenţa sau pubertatea, iar cea de-a doua este adolescenţa propriu-zisă.

Aş putea spune că adolescentul este persoana care nu mai este copil, dar nici adult nu este, sau mai exact este un amestec între copil şi adult.

Informaţiile pe care le-am dat au rolul de a ajuta părintele să înţeleagă dacă fiul sau fiica sa este sau nu un adolescent, şi să îl pregătească pe acesta în familiarizarea cu problemele prin care poate trece oricare adolescent.

De ce adolescenţa este considerată perioadă critică?

Este o altă întrebare importantă pentru cel ce are un adolescent sau o adolescentă în familie, sau mai bine spus, în grijă. Răspunsul vrea să ofere părintelui clarificare şi înţelegere faţă de problemele sau dificultăţile cu care se confruntă sau se poate confrunta adolescentul.

Criticismul acestei perioade se datorează multiplelor schimbări care se produc în viaţa, sufletul şi trupul adolescentului. Aceasă transformare, asemănătoare unei metamorfoze, a copilului în adult este deosebit de dificilă atât pentru persoana care o trăieşte, cât şi pentru părinţi.

Schimbările prin care trece adolescentul cuprind: corporalitatea sau aspectul corporal, maturizarea sexualităţii, diversificarea emoţiilor şi trăirilor, comportamentele şi atitudinile faţă de el şi faţă de ceilalţi, relaţiile cu ceilalţi, interesele, dezvoltarea conştiinţei şi a conştienţei de sine, independenţa pe care caută să o câştige din ce în ce mai mult, prieteniile şi anturajul, aspiraţiile, dorinţele de afirmare, motivaţiile, operaţiile gândiriiţi calităţile acesteia etc.

Toate aceste transformări dacă nu sunt suficient gestionate şi înţelese de adolescent şi de părinte (sau familie) pot naşte probleme, care dacă nu sunt rezolvate la timp se pot agrava şi pot creea dificutăţi majore viitorului adult. Neînţelegerile, conflictele, comunicarea dificilă dintre adolescent şi părinte, se pot datora necunoaşterii sau neînţelegerii acestor aspecte care sunt în continuă schimbare, pe drumul dinspre copilărie către maturitate.

Probleme pe care le poate întâmpina orice adolescent şi care se pot rezolva prin consiliere psihologică

Probleme şcolare

În viaţa adolescentului pot apărea dificultăţi sau probleme şcolare care constituie motive de conflict cu părinţii sau cu alţi adulţi (profesori). Cauzele acestui gen de probleme sunt diverse, ele pot fi aflate şi găsite soluţii de rezolvare.

Printre problemele care apar în viaţa şcolară a adolescentului se află următoarele: abandon şcolar, blocaj la una din materii, nu mai învaţă aşa cum o făcea înainte, chiuleşte de la şcoală, refuză să înveţe la anumite materii, învaţă mult dar rezultatele sunt sub nivelul efortului depus, este în conflict cu unul din profesori şi e pe cale de a rămâne corigent etc.

Complexe de inferioritate

Adolescentul devine din ce în ce mai mult conştient de propria persoană, de propriile lui posibilităţi, de calităţile şi defectele sale. Imaginea propriei sale persoane devine deosebit de importantă în viaţa sa, acesteia acordându-i-se o atenţie deosebită. Dacă acestă imagine nu este aşa cum şi-o doreşte, poate conduce la apariţia complexelor de inferioritate care devin piedici din ce în ce mai mari în viaţa lui. Apar nelinişti, discuţii pe această temă, tensiuni care dacă nu îşi găsesc rezolvare cu ajutorul părintelui, pot deveni motive pentru o vizită la psiholog.

Viaţa sentimentală

Emoţiile, trăirile, sentimentele adolescentului se diversifică şi îşi modifică intensitatea şi consistenţa. Poate să apară prima dragoste, dar şi prima mare dezamăgire, trăiri care încă nu pot fi gestionate eficient de către adolescentul care nu mai trăit astfel de experienţe.

Trăirile, sentimentele, emoţiile sunt noi şi intense pentru adolescent, iar ele devin greu de înţeles şi de gestionat pentru el. Nu ştie ce se întâmplă cu el, nu ştie ce să facă sau cui să îi vorbească despre ceea ce simte. Totul poate deveni dificil şi din ce în ce mai greu de suportat pentru el.

Dacă părintele nu ştie cum să îl ajute, sau nu abordează corect problemele sentimentale ale adolescentului, acestea pot genera dificultăţi prezente şi viitoare în viaţa fiului sau fiicei sale.

Sexualitatea

Trezirea sexualităţii este un aspect deosebit de important ce apare în perioada adolescenţei. Sexualitatea împreună cu problemele care derivă din aceasta pot creea dificultăţi mari adolescentului şi părintelui acestuia. Modul în care este privită şi abordată această latură împortantă a vieţii fiecărui individ poate creea sau nu obstacole viitoarei vieţi a adolescentului aflat pe drumul către maturitate. Printre problemele de acest gen se pot număra: începutul vieţii sexuale, sarcină, homosexualitate, alte dificultăţi.

Probleme de relaţionare cu adulţii (părinţi, alţi adulţi)

Relaţionarea cu ceilalţi poate întâmpina şi ea dificultăţi în etapa adolescenţei. Cauzele care conduc la dificultăţi de relaţionare – între adolescent şi părinte sau alte persoane – sunt diverse şi de cele mai multe ori greu de descoperit de părintele care este asaltat şi îngrijorat de acestă problemă.

Într-o astfel de situaţie consilierea psihologică a adolescentului şi a părintelui vă poate sprijini în găsirea unei modalităţi eficiente de relaţionare care să vă permită să refaceţi echilibrul de care aveţi atâta nevoie.

Comportamente deviante

Agresivitatea sub toate formele sale, consumul de diferite substanţe (tutun, alcool, drog), minciuna, furtul, fuga de acasă sunt exemple de comportamente care deranjează sau perturbă echilibrul întregii familii. Dispariţia sau atenuarea acestor comportamente nu se face de la sine, iar efortul pe care îl depune familia în gestionarea acestora este epuizant şi frustrant pentru toţi membii familiei, mai ales când o astfel de problemă nu este abordată potrivit.

Somatizare

Dferite manifestări corporale neplăcute pe care fiul sau fiica dumneavoastră le are v-au neliniştit şi v-au determinat să mergeţi la medic pentru a afla care este cauza problemei. Examenele şi testele medicale nu au descoperit nici o problemă de ordin medical, iar medicul v-a sugerat că poate fi vorba de o probemă psihologică. În această situaţie nu ar trebui să lăsaţi problema aşa fără a-şi găsi o cale de rezolvare. Este indicat să încercaţi ca prin intermediul consultaţiilor psihologice să aflaţi cauza care determină apariţia problemei respective şi să o abordaţi adecvat pentru a se ameliora.

Tensiune şi incapacitate de relaxare

Experienţele noi prin care trece adolescentul, modificările din viaţa sa îi pot creea stări de tensiune şi discomfort pe care le resimte ca fiind dificil de gestionat. Uneori el pote simţi că nu se poate detaşa de problema respectivă, iar acest lucru îi creează dificultăţi din ce în ce mai mari. Prin consiliere psihologică el poate descoperi modalităţi prin care se poate relaxa şi detensiona.

Depresie

Atunci când apare depresia lucrurile se complică din ce în ce mai mult cu întreaga familie. Viaţa şi viitorul adolescentului pot fi puse în pericol de o astfel de afecţiune neglijată în primul rând de părintele care este încă responsabil pentru viaţa fiului sau fiicei sale. Adolescentul depresiv nu trebuie lăsat în această stare, ci este necesar să fie ajutat de specialişti: medici, psihologi specializaţi în psihoterapie.

Probleme alimentare

De multe ori acest gen de probleme apar la adolescenţă şi persistă întraga viaţă dacă sunt neglijate şi lăsate aşa. Adolescentul, preocupat din ce în ce mai mult de propria sa imagine, poate ajunge să exagereze fără a conştientiza acest lucru. Părintele este cel ce trebuie să fie atent la evoluţia copilului său aflat la vârsta adolescenţei, să intervină şi să caute căi de soluţionare pentru o astfel de problemă care în viitor poate pune în pericol chiar viaţa fiicei sau fiului său. Accesul adolescentului la consilierea psihologică poate oferi acestuia modalităţi de soluţionare a unor astfel de probleme.

Emotivitate

Emotivitatea, de cele mai multe, ori poate apărea ca o frână în cale evoluţiei noastre. Ea ne poate destabiliza şi dezechilibra tocmai atunci când avem nevoie cel mai mult de calm şi gândire limpede. Exemenele, interviurile pentru găsirea unui loc de muncă sau de alt gen, rezultatele în plan şcolar sunt influenţate considerabil atunci când emoţiile preiau controlul.

Izolare sau retragere

Aţi observat că de la un timp fiul sau fiica dumneavoastră are tendinţa de a se retrage sau izola faţă de cei din jur. Este un comportament destul de recent pe care nu îl înţelegeţi şi care a început să vă îngrijoreze. Cauzele acestor probleme sunt diverse şi pot fi descoperite cu ajutorul psihologului.

Dificultăţi în alegerea viitoarelor studii sau a unei profesii

S-a hotărât pentru o facultate sau pentru un anume liceu, dar între timp s-a răzgândit. Nu ştie ce cale să urmeze şi se simte dezorientat atunci când este pus în faţa unei alegeri. Timpul trece, examenele se apropie, iar el tot nehotărât pare. Părintele nu mai ştie ce să facă sau cum să facă pentru a-şi ajuta copilul în această privinţă. Viitorul adolescentului depinde de alegerea pe care acesta o va face. Ce îl determină pe el să nu se poată decide este un lucru detul de greu de aflat de părinte, chiar şi de adolescent. De aceea, într-o astfel de situaţie consiliere psihologică poate fi benefică pentru adolescent.

Pierderi

Uneori ni se întâmplă ca viaţa să ne ofere experienţe dureroase. Printre acestea se numără şi pierderea sau decesul unei persoane apropiate (rudă, prieten, coleg de şcoală). Astfel de experienţe ne perturbă echilibrul şi pot lăsa răni adânci care se vindecă greu sau foarte greu. O astfel de experienţă dureroasă care poate aduce la suprafaţă diferite trăiri negative poate creea stări pe care adolescentul le gestionează destul de greu.

Divorţul părinţilor

Copil sau adolescent divorţul părinţilor este o traumă care rămâne pentru totdeaună în suflet. Dacă acestă traumă survine într-un moment de fragilitate, cum ar fi perioada adolescenţei, dificultăţile care apar în viaţa adolescentului pot creea mari dezechilibre în viaţa lui cât şi în cea a părintelui. De aceea este necesar să sprijinim adolescentul pentru a ajunge la înţelegere şi la împăcare, pentru a putea merge mai departe pe drumul lui. Divorţul părinţilor poate deveni pentru adolescent motiv de abandon şcolar, chiul, consum de substanţe, comportamente agresive etc.

 

Ce se întâmplă în cabinetul psihologului?

Prin intermediul consilierii psihologice adolescentul are posibilitatea de a-şi putea deschide sufletul, de a spune ceea ce îl neşlinişteşte, ceea ce îl sperie, ceea ce îşi doreşte de la prezent şi de la viitor, ceea ce visează, cum se vede pe sine, cum îi vede pe ceilalţi, şi multe alte lucruri pe care simte că nu le poate spune nimănui sau lucruri pe care el însuşi nu le poate înţelege.

Toate acestea devin posibile prin intermediul şedinţei de consiliere, alături de persoana pregătită să asculte frământările, neliniştile şi căutările sale.

Adolescentul este sprijinit şi îndrumat să înţeleagă – să se înţeleagă pe sine şi pe ceialalţi -, să se descopere aşa cum este, să se accepte, să îşi găsească speranţele, resursele şi visele de care are nevoie pentru a merge mai departe pe drumul său către maturitate. Gânduri, sentimente, aşteptări, vise, trăiri nespuse pot fi puse în cuvinte pentru a căpăta o formă aceesibilă puterii sale de înţelegere.

Adolescentul poate participa la consiliere individuală sau consiliere de grup. Ambele tipuri de intervenţie psihologică sunt eficiente şi aduc fiecare avantajele sale adolescentului.

Pentru ca o intervenţie psihologică să fie eficientă este necesar ca adolescentul să fie motivat pentru aceasta, să îşi dorească schimbare şi să participe la şedinţele stabilite cu psihologul.

Beneficiile consilierii psihologice a adolescentului sunt nu numai de partea adolescentului, ci şi de partea părintelui acestuia. Acestora li se facilitează o mai bună relaţionare sau comunicare, accesarea unor modalităţi de soluţionare ale problemelor cu care se confruntă la un anumit moment al existenţei lor, o mai bună funcţionare a familiei.

psiholog – psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu

vintzeanu@yahoo.com





Când mergem cu copilul la psiholog

15 04 2010

Suntem părinţi şi de cele mai multe ori ne facem griji în legătură cu evoluţia şi viitorul copilului nostru. Ne dorim, ca orice părinte, ca viaţă fiului sau fiicei noastre să fie împlinită şi încununată de succese şi realizări. Iar pentru a realiza acestea suntem deschişi şi dispuşi să facem ceea ce este potrivit pentru copilul nostru, dar uneori nu ştim cum să facem acest lucru. Ni se poate întâmpla să sesizăm anumite comportamente sau stări pe care copilul le are, şi să ne întrebăm dacă este firesc sau nu ca el să se comporte sau să simtă în acest fel.

Nu ştim ce este de făcut, nu ştim pe cine să întrebăm, nu ştim ce este necesar să facem pentru a putea rezolva aceste situaţii pe care le întâmpinăm în viaţa de părinte.

De cele mai multe ori astfel de întrebări pe care părinţii şi le pun pot fi clarificate şi înţelese în cabinetul psihologic.

Psihologul ne poate ajuta să înţelegem ceea ce se întâmplă cu copilul nostru, ceea ce se întâmplă cu noi ca părinţi de nu putem face faţă unor astfel de situaţii. Astfel, avem posibilitatea de a învăţa cum putem găsi soluţii la problemele pe care le întâmpină copilul şi familia noastră.

Când ştiu dacă fiul sau fiica mea are o problemă

pe care o putem rezolva la psiholog?

Copilul poate avea unele comportamente, atitudini sau stări care sunt sesizate de către adulţii care îl înconjoară – părinţi, bunici, educatori, alte persoane din anuturajul lui. Acestea devin deranjante atât pentru copil, cât şi pentru cei din jurul său, iar modalitatea de rezolvare a acestora este greu de găsit pentru părinte.

Uneori copilul poate avea o problemă care îl împiedică să crească şi să se dezvolte aşa cum este firesc. Chiar dacă părintele face eforturi uriaşe pentru a rezolva această problemă, dificultăţile copilului nu dispar, iar părintele este dezamăgit şi dezorientat în demersurile sale.

În astfel de situaţii psihologul vă poate ajuta să descoperiţi ceea ce se întâmplă cu copilul şi vă poate îndruma cum să procedaţi pentru ca piedicile apărute în evoluţia copilului să poate fi înlăturate.

Viaţa poate oferi experienţe traumatice atât pentru copil, cât şi pentru părinţi. Printre experienţele de acest gen se numără: pierderile sau decesul unei persoane apropiate copilului si familiei sale, divorul părinţilor, violenţa sau comportamentul agresiv al unui adult din preajma copilului, accidente, alte traume sau abuzuri prin care a trecut sau trece copilul şi familia sa. Acest gen de experiente, sau situaţii traumatice, care lăsă urma adânci în suflet, pot fi mult mai uşor trecute sau înţelese atunci când avem acces la un ajutor sau sprijin calificat.

Pe lângă experienţele traumatice, care sunt cele mai durerose şi greu de gestionat atât de copil cât şi de părinte, familia mai poate întâmpina fel de fel de dificultăţi sau probleme care îşi pot găsi rezolvare la psiholog. Printre acestea aflându-se: problemele şcolare, dificultăţi de relaţionare şi de comunicare, somatizări, complexe de inferioritate, ticiuri, diferite frici şi stări de tensiune, coşmaruri şi insomnii, comportamente nepotrivite, nervozitate şi agresivitate etc.

Situaţiile prezentate în continuare au menirea de a vă ajuta să găsiţi un răspuns la întrebarea prezentată mai sus.

Dificultăţile şcolare

Cpilul întâmpină diferite dificultăţi în procesul de învăţare şi pregătire şcolară. Printre aceste dificultăţi se află: memorează greu, învaţă mult dar rezultatele şcolare sunt sub nivelul pregătirii sale, are rezultate şcolare slabe şi se pare că nu face faţă la şcoală din diferite motiove, este neatent şi agitate la şcoală, invocă mereu scuze şi motive pentru a amâna sau evita făcutul temelor, are tendinţa de a fugi sau absenta de la şcoală etc. Toate aceste dificultăţi pe care copilul le poate întâmpina în procesul de învăţare şi pregătire şcolară au o cauzalitate diversă care poate fi depistată şi îndepărtată sau ameliorată.

Ticurile

La un moment dat, copilul a început să aibă ticuri, iar acest lucru ne îngrijorează atât pe noi ca părinţi, cât şi pe el. Ticurile, dacă nu sunt rezolvate la timp, nu dispar ci au tendinţa de a deveni permanente şi chiar de a se extinde.

Dacă am fost la medic şi acesta, în urma examinării medicale, ne-a confirmat că problema nu este medicală, ci una psihologică este mult mai potrivit să căutăm să rezolvăm acestă problemă care este destul de deranjantă şi care nu trece de la sine.

Enurezis, encomprenzis

Am fost la medic, iar acesta ne-a confirmat că această problemă nu este una medicală ci una psihologică. În acest caz părintele nu trebuie să stea prea mult pe gânduri dacă să meargă sau nu la psiholog cu copilul său, ci este mult mai potrivit să încerce să caute soluţii în cabinetul psihologului. Aici, psihologul împreună cu copilul şi părintele pot găsi rezolvare la o astfel de problemă dificilă şi neplăcută.

Coşmaruri, insomnii, agitaţie în somn

Se întâmplă ca noaptea copilul nostru să aibă tulburări de somn care ne neliniştesc foarte tare. Visele urâte, insomnia sau agitaţia din timpul somnului sunt semn că fiul sau fiica noastră se confruntă cu o problemă psihologică. Cauza acestei probleme poate fi depistată şi înlăturată cu ajutorul unor şedinţe de consiliere psihologică.

Tulburări de vorbire de comunicare

Acest gen de tulburări sunt variate, iar ele dacă nu sunt rezolvate persistă creând dificultăţi în procesul de învăţare şi pregătire şcolară al copilului din ce în ce mai mari. Datorită lor procesul de învăţare şcolară devine greoi, iar rezultatele şcolare sunt pe măsură. Părintele poate fi orientat pentru a rezolva problema cu care se confruntă copilul său.

Dificultăţi de relaţionare cu ceilalţi (copii sau adulţi)

Copilul poate avea dificultăţi în a stabili relaţii cu alţi copii sau cu adulţii cu care vine în contact. Relaţionarea cu ceilalţi este esenţială în dezvoltarea noastră ca indivizi umani. Dificultăţile de acest gen pot deveni piedici în evoluţia copilului.

Pierderi / decese

Viaţa ne oferă experienţe diverse, unele dureroase care lasă urme adânci în sufletele noastre şi care ne influenţează în mod negativ existenţa. Pierderea unei persoane dragi este unul din acest gen de experienţe, încărcată de durere şi de trăiri negative. În cabinetul psihologului copilul poate fi ajutat să îşi aline suferinţa, şi să găsească acele resurse interioare care să îl ajute treacă mai departe peste o astfel de experienţă care îi poate influenţa în mod negativ viitorul. Un astfel de eveniment poate deveni obstacol imens în viaţa oricărei persoane, şi mai ales în viaţa unui copil care nu are puterea de înţelegere a adultului.

Divorţul părinţilor

Experienţa traumatică a divorţului părinţilor poate urmări o persoană în întreaga sa viaţă. Amestecul de sentimente negative (neputinţă, vinovăţie, neîncredere, durere, neînţelegere aceea ce s-a întâmplat etc.), amintirile dureroase, schimbările la care este supusă viaţa copilului pot deveni obstacole de netrecut. Nu lăsa ca viaţa copilului tău să fie urmărită de astfel de fantome. Tu, ca parinte poţi fi sprijinit şi îndrumat pentru a afla ceea ce este necesar să faci pentru ca această experienţă să nu devină piedică în calea dezvoltării emoţionale a copilului. Copilul tău poate fi învăţat să facă faţă unei astfel de situaţii dureroase, cât şi schimbărilor pe care familia urmează să le întâmpine.

Teamă / frică

Teama sau frica sunt aspecte care pot creea probleme în viaţa emoţională a unui copil. La şedinţele de consiliere psihologică se pot aborda astfel de probleme, iar copilul poate fi ajutat să înţeleagă şi să gestioneze aceste trăiri, astfel încât ele să nu devină obstacole pentru el.

Îşi roade unghiile / plânge fără motiv

Stările încărcate de tensiune pot face un copil să aibă astfel de comportemente care devin deranjante pentru cei din jurul său. Motivul pentru care un copil face aceste lucruri poate fi descoperit şi înlăturat.

Timiditate

Este timid, iar acest lucru îl face să stea retras şi să nu facă multe lucruri pe care şi le-ar dori să le facă. Părintele nu ştie ce să facă pentru copilul său şi nu ştie cum să procedeze pentru a ajuta copilul să treacă peste o astfel de problemă. Această situaţie îşi poate găsi ameliorare, copilul singur sau copilul împreună cu părintele pot fi îndrumaţi în a descoperi soluţii la problema cu care se confruntă.

Comportamente deviante

Este copilul care distuge lucruri, îi agresează pe ceilalţi, este obraznic cu cei din jur, este extrem de nervos şi din ce în ce mai greu de suportat datorită comportamentului său. Acest gen de probleme necesită rezolvare pentru că ele vor continua şi se vor amplifica îngreunând evoluţia copilului, creându-i o imagine negativă în ochii celorlalţi. Toate acestea duc la apariţia conflictelor între copil şi cei din jurul său (alţi copii sau adulţi). În astfel de situaţii se poate depista cauza care generează un astfel de comportament nepotrivit şi se poate îndruma copilul şi părintele în găsirea unor modalităţi de rezolvare a problemelor.

Somatizează

Copilul care somatizează este copilul care poate prezenta: eczeme pe piele, greţă, vomă, dureri de burtică, dureri de cap etc. Dacă l-aţi dus la medic, iar acesta nu a descoperit o problemă medicală, cel mai posibil este ca problema copilului să fie de ordin psihologic.

Complexe de inferioritate, stimă de sine scăzută

Imaginea pe care o avem despre noi este deosebit de importantă pentru evoluţia noastră. Atunci când apar complexele de inferioritate, stima de sine scăzută şi alte trăiri negative legate de propria persoană este necesar ca ele să îşi găsească soluţionare pentru a nu influenţa în mod negativ evoluţia şi adaptarea copilului copilui.

Sexualitate

Sunt adulţi care întâmpină dificultăţi atunci când sunt puşi în situaţiua de a vorbi despre propria sexualitate, dar mai ales când sunt în situaţia de a aborda o astfel de problemă cu copilul său. Problemele legate de sexualitate sunt diferite, şi ele pot da de furcă părintelui care se confruntă cu una din ele. Psihologul poate fi cel ce te poate ajuta în acestă problemă delicată atât pentru tine, cât şi pentru copilul tău.

Ce se întâmplă în cabinetul psihologului?

Ce se întâmplă în cabinetul psihologului? Este o întrebare pe care şi-o poate pune orice persoană care nu a apelat niciodată la serviciile unui psiholog. Ceea ce aş mai dori să vă specific este faptul că atunci când apelaţi la psiholog acest lucru nu este o ruşine şi nu înseamnă ce veţi fi etichetat în vre-un fel.

Mersul la psiholog este un semn că suntem persoane educate, interesate de sănătatea noastră psihică. Iar persoana care apelează la astfel de servicii este o persoană care îşi doreşte echilibru, evoluţie, înţelegerea şi clarificarea anumitor aspecte ce ţin de psihicul omului, dezvoltare, relaţionare eficientă cu cei din jur, adaptare la condiţiile pe care viaţa i le oferă.

Ceea ce nu ar trebui să uităm este că noi suntem alcătuiţi din corp şi psihic, iar dezvoltarea noastră ţine de sănătatea şi echilibrul ambelor părţi din care suntem alcătuiţi. Dacă la medic rezolvăm aspectele ce ţin de funcţionarea corpului nostru, la psiholog avem în vedere aspectele ce ţin de psihicul nostru.

Psihologul este specialistul pregătit în a vă sprijini în rezolvarea problemelor de ordin psihologic cu care la un moment dat vă confruntaţi. În cazul consilierii copilului, acesta prin intermediul discuţiilor dirijate, al jocului, desenului şi al altor instrumente şi tehnici terapeutice desfăşoară consultaţia psihologică.

Pentru a clarifica diferitele aspecte ale personalităţii, cât şi pentru evidenţierea funcţionării proceselor psihice ale copilului psihologul foloseşte diagnoza psihologică.

Părintele este informat constant cu ceea ce se întâmplă cu copilul său în cadrul consultaţiilor sau şedinţelor psihologice.

În unele situaţii, pentru soluţionarea problemei cu care se confruntă copilul, este necesară şi implicarea părintelui în consilierea psihologică. Această implicare se poate face împreună cu copilul sau separat numai părintele sau părinţii.

Pentru a desprinde problemele cu care se confruntă copilul este necesar un demers psihologic individual. Acest demers continuă cu şedinţe în care scopul principal este acela de a găsi modalităţile de soluţionare ale problemelor cu care se confruntă copilul respectiv.

În funcţie de problematica cu care vine copilul intervenţia psihologică se poate realiza individual sau prin intermediul grupurilor de consiliere sau de dezvoltare personală alcătuite din copii cu vârste apropiate.

Ce înseamna un demers psihologic

Un demers psihologic, o intervenţie psihologică sau un program de consiliere psihologică este activitatea care se petrece în cabinetul psihologic. Această activitate este structurată şi proiectată de psiholog şi se centrează pe problematica persoanei care apelează la un astfel de serviciu.

Demersul psihologic este alcătuit dintr-un număr variat de întâlniri, care au loc la date şi ore stabilite. El presupune prezenţă, seriozitate, implicare, sinceritate, deschidere din partea participanţilor .

Intervenţia individuală sau şedinţele individuale se adresează unei singure persoane şi este centrată pe problemele persoanei respective.

Grupurile de consiliere sau de dezvoltare personală, constituie acel tip de intervenţie psihologică de grup care se adresează mai multor persoane care au diferite caracteristici comune. Acest gen de intervenţie este mult mai eficientă dacă se realizează după o intervenţie individuală sau în paralel cu o intervenţie psihologică individuală

Care sunt avantajele copilului

în urma demersului psihologic

Pentru a putea înţelege mult mai bine care sunt avantajele am să va rog să vă imaginaţi familia dumneavoastră ca pe un sistem, cu elemente care compun acest sistem  – reprezentate de persoanele care intră în alcătuirea familiei – şi care ajută la funcţionarea acestuia.

În cazul în care în acest sistem, care este familia, una din componente nu funcţionează bine, în întregul sistem se produce un dezechilibru. Acest dezechilibru poate duce la afectarea celorlalte elemete într-o măsură mai mare sau mai mică. Dacă nu intervenim în acest sistem pentru a reda echilibrul, disfuncţia continuă şi poate avea tendiţa de a se accentua.

Revenind la familie putem spune că avantajul este acela de a reda ehilibrul şi armonia familiei necesar în evoluţia şi funcţionarea acesteia.

Copilul care trece prin cabinetul psihologului are uirmătoarele avantaje:

  • învaţă să facă faţă diferitelor situaţii pe care le întâmpină în viaţă
  • învaţă să îşi asume responsabilitatea faţă de propriul comportament şi consecinţele faptelor sale
  • învaţă comportamente eficiente, adecvate care să îl conducă spre sucees şi realizare personală
  • devine mai creativ în găsirea soluţiilor potrivite la problemele pe care le întâmpină sau le va întâmpina în viaţă
  • învaţă să se accepte pe sine şi pe cei din jurul său
  • are acces mult mai uşor la propriile resurse care să îi ofere sprijinul şi echilibrul necesar realizării sale
  • învaţă cum îşi poate depăşi stările, sentimentele şi trăirile negative
  • devine mult mai deschis la releţionare cu cei din jurul său
  • învaţă să gestioneze diferite trăiri intense care au tendinţa de a produce dificultăţi în adaptare sau dezechilibre emoţionale etc.

psiholog Anca-Elena Vintzeanu

vintzeanu@yahoo.com





Cine? Cum? Când apelam la o consiliere psihologică sau psihoterapie?

20 12 2009

psiholog – psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu

vintzeanu@yahoo.com

Momentele sau situaţiile din viaţa noastră în care suntem cuprinşi de nemulţumire, îngrijorare, tensiune, teamă, frustrare, vinovăţie, neputinţă şi multe alte sentimente sau trăiri negative care generează blocaje sau greutate în adaptarea la viaţa pe care o ducem.

Dacă aceste trăiri sunt resimţite intens şi pe o perioadă mai lungă de timp, sau dacă apar din când în când creându-ne diferite dificultăţi de adaptare în diverse medii (şcolar, profesional, familial etc.) sau bolcaje care ne îngreunează drumul existenţei noastre, atunci avem posibilitatea de a face ceva pentru noi pentru a depăşi aceste situaţii sau stări dificile.

Acest a face ceva pentru noi este de fapt începutul unei noi experienţe care ne ajută să clarificăm sau să vedem mult mai bine ceea ce este în noi, ceea ce ne împiedică să putem merge mai departe pe drumul existenţei noastre.

Acest lucru îl putem face organizat, într-un cadru securizant, alături de consilier sau psihoterapeut care ne ghideză în această experineţă de cunoaştere interioară.

Numai aflând ceea ce este în noi, numai cunoscându-ne propria interioritate putem afla care sunt acele părţi ale noastre care ne opresc în creştrea noastră psihologică, care nu ne lasă să evoluăm mai departe în existenţa pe care o trăim.

Această experienţă, care poate fi trăită numai în cadrul securizant pe care îl oferă consilierul sau terapeutul, ne poate ajuta să descoperim în noi potenţialităţi. Părţi mai puţin cunoscute sau chiar încă necunoscute nouă care vor deveni ancore în redobândirea echilibrului de care avem atâta nevoie pentru a face faţă situaţiilor de viaţă care au fost, care sunt şi care vor veni odată cu firul existenţei noastre.

Cine apelează la o astfel de experienţă are posibilitatea de a dobândi acele abilităţi de care are nevoie pentru a depăşi situaţii sau experienţe care au lăsat urme, pentru a depăşi trăirile negative, comportamentele şi atitudinile nepotrivite care nu ne lasă să evoluăm.

Când apelăm la o astfel de intervenţie psihologică, pentru a obţine rezultate cât mai eficiente este necesar să fim motivaţi, să ne dorim o schimbare în modul nostru de a vedea lucrurile care vin din noi pentru a putea schimba ceva în exterior, în realitatea exterioară, în relaţiile pe care le clădim cu ceilalţi, cu oamenii din jurul nostru.

Câteva exemple de situaţii în care putem apela la serviciile psihologice sunt:

  • –       situaţii în care se produc diferite schimbări ale mediului în care trăim, cum ar fi: mediul educaţional, şcolar, profesional, familial etc.;
  • –       situaţii de viaţă care au ca rezultat diferite experienţe traumatice şi care au lăsat urme sau răni sufleteşti;
  • –       situaţii în care am fost nevoiţi să trăim separări, cum ar fi: divorţul, decesul unei persoane apropiate etc.;
  • –       situaţii în care ne simţim timizi, neputincioşi, suprasolicitaţi, că nu putem face faţă aşa cum ne-am dori noi evenimentelor care ne înconjoară;
  • –       atunci când trăim o depresie;
  • –       când suferim de diferite temeri, frici, atacuri de panică;
  • –       situaţii în care întâmpinăm dificultăţi de comunicare sau dificultăţi de relaţionare cu alte persoane;
  • –       când întâmpinăm dificultăţi în luarea unor decizii mai mult sau mai puţin importante pentru noi;
  • –       tulburări de somn etc.




Băieţelul şi Albă ca Zăpada

22 06 2009

Îmi amintesc de un copil, care în fiecare seară o ruga pe mama sa să îi spună basmul Albă ca Zăpada. Îi plăcea atât de mult încât l-ar fi ascultat la nesfârşit fără să se plictisească. Pentru că dragostea sa pentru Albă ca Zăpada era mare, o rugase pe mama să o deseneze, pentru ca el să o coloreze şi mai apoi să o decupeze frumos. Aşa personajul din poveste cu puţină magie devenea un personaj concret care era prezent în jocurile sale. Albă ca Zapăda era pusă la loc de cinste atunci când era ora mesei sau se apropia ora de culcare.

Magia folosită în jocurile sale îl ajuta pe băieţel ca Albă ca Zăpada să devină un personaj viu cu care se putea juca. Tot aşa el căpăta puterea de a transforma orice obiect sau întâmplare aşa cum îşi dorea sau vroia el în acel moment, şi să devină oricine ar fi vrut. De multe ori îl puteai auzi cum purta conversaţii cu personaje de poveste întruchipate de diferite jucărioare care puteau fi găsite în camera lui, ca de altfel prezente în camera oricărui copil.
Când intra în lumea jocului, cei mari ascultau miraţi la ce se întâmpla acolo, la replicile care erau rostite de micuţ cu abilitate şi măiestrie. Aşa băieţelul descoperise cum să o învingă pe mama cea rea, vrăjitoarea, din poveastea Albă ca Zapada, pentru ca aceasta să nu mai poate face niciodată rău fetei frumoase pe care el o purta cu grijă şi o punea la loc de cinste în fiecare seară înainte de culcare. Şi tot aşa el descoperise care erau acele calităţi care i-ar fi trebuit fetei din poveste pentru a nu se mai lăsa amăgită sau păcalită de fiecare dată de mama sa.
Cred că povestea asta ţi-a amintit că şi tu ai avut în copilărie o poveste preferată, că şi tu ai adus în jocurile tale personaje care ţi-au adus vise frumoase atât în somn, cât şi în jocurile copilăriei tale. Tot din jocuri şi poveşti ai învăţat multe atât despre tine, cât şi despre celalţi. Şi tot aşa ai aflat că pot exista diferite soluţii la situaţii care păreau fără ieşire.
Basmele, poveştile, jocurile devin instrumente de lucru pentru cel care vindecă suflete. Cum în fiecare din noi, indiferent de vârstă, există un copil cele povestite de mine mai sus sunt elemente importante în diferite terapii.
În interiorul copilului există o lume magică, uneori uitată sau ignorată de către persoana adultă. Acest lucru devenind de multe ori sursa conflictelor dintre părinţi şi copiii lor.
Jocul folosit într-un cadru terapeutic înlesneşte accesul la această lume magică a copilului, astfel încât lumea copilului şi cea a adultului pot fi puse în legătură pentru a comunica, sau pentru a învăţa să comunice, cât şi pentru a se influenţa una pe cealaltă.
În cazul copilului sau adolescentului, jocul folosit în terapie oferă acestuia posibilitatea de a înţelege evenimente din viaţa reală, evenimente pe care încă nu le-a înţeles, nu ştie cum să le gestioneze şi cum să le primească în interiorul său pentru a nu deveni obstacole în calea dezvoltării sale psihice sau emoţionale.
Exprimarea nevoilor, a sentimentelor, a trăirilor, a experienţelor de viaţă devin posibile în cadrul securizant al terapiei. Astfel, cei care intră într-un program de terapie pot dobândi comportamente noi, mai adaptate la realitatea în care trăiesc.
Pentru copilul sau adolescentul cu diferite dificultăţi sau probleme terapiile care folosesc jocul ca instrument de lucru pot aduce o optimizare, pot oferi un suport, scoţând la suprafaţă potenţialul de care copilul are nevoie pentru a se adapta şi a creşte echilibrat. (psiholog psihoterapeut Anca-Elena Vintzeanu)

Date de contact

Adresă cabinet: str. Banu Manta nr. 16, sector 1, Bucureşti

Telefon: 0730.660.505

psiholog – psihoterapeut Anca-Elena Vintzeanu

vintzeanu@yahoo.com