Redefinirea relației părinte – copil

20 11 2014

Gândindu-mă la persoanele implicate într-o relație „părinte de adult” – „copil devenit adult” am scris acest material în încercarea de a clarifica ceea ce înseamnă redefinirea relației părinte – copil, atunci când copilul a ajuns la vârsta maturității.

În cabinetul de psihoterapie sunt întâlnite frecvent diferite probleme izvorâte din relațiile nepotrivite ale părinților cu copiii lor care nu mai sunt copii. Disfuncționalitățile acestor relații sunt generatoare de multiple conflicte și neînțelegeri care duc la neîmpliniri, neputințe, dezechilibre în viața persoanelor angrenate în relație. Avem curajul, sau ne este mai la îndemână, de a ajunge la o psihoterapie sau o consiliere psihologică cu copilul nostru minor, dar destul de rar avem curajul de a ajunge în cabinetul de psihoterapie cu mama sau tata pentru a ne rezolva problemele existente într-o relație de tipul copil devenit adult și părintele său. Dacă am încerca să schimbăm puțin perspectiva, am avea de câștigat echilibru interior și mulțumire de sine pentru cei implicați.

Din diferite motive – prejudecată, rușine sau lipsă de informare – persoanele prinse în astfel de relații disfuncționale evită, de cele mai multe ori, căutarea unor soluții prin intermediul unei consilieri sau psihotarapii, ajungând la deteriorări sau rupturi ale relațiilor care influențează sau se perpetuează în întregul sistem relațional al persoanei. Orice fel de relație funcțională sau disfuncțională se perpetuează de-a lungul generațiilor cu sau fără voia noastră. Modalitatea de a schimba ceva se poate găsi coștientizând și înțelegând cum se formează, se dezvoltă și funcționează relațiile.

Relația părinte – copil este cea care stă la baza tuturor relațiilor pe care le formăm și le dezvoltăm cu toate persoanele din grupurile pe care le frecventăm. Acestă relație, la fel ca și persoanele care sunt implicate în ea, evoluează și se modifică de-a lungul vieții. De aceea, este potrivit să știm că numai relațiile sănătoase sunt cele care aduc echilibru și împlinire oricărei ființe umane. Construind și perpetuând o relație sănătoasă între părinte și copil încă de la începuturile vieții, apoi între părinte și copilul devenit adult, dăruim generațiilor viitoare echilibru, maturitate și împlinire de sine. Relația între părinte și copil nu rămâne mereu aceeași, ea se transformă și se reașează pe noi poziții, cunoscând noi perspective, adică se redefinește, o dată cu creșterea copilului și transformarea lui în adult. Rolurile protagoniștilor acestei relații se transformă de la dependență și inegalitate, la independență și egalitate.

Când copiii au crescut ne poate fi greu să ne obișnuim cu ideea că aceștia au ajuns la vârsta maturității și de cele mai multe ori avem tendința de a-i considera in continuare neajutorați și lipsiți de experiență, omițând faptul că ei au crescut și că au devenit adulți, poate chiar și părinți, că sunt oameni capabili și răspunzători de propriile vieți și decizii. În acestă situație relația părinte – copil este necesar să fie redefinită pentru a evita posibilele tensiuni, conflicte sau disfuncționalități care se pot instala între cele două generații. Aceste aspecte influențează nu numai persoanele implicate în mod direct, ci și ceilalți membri colaterali ce alcătuiesc familia – soți, soții, copii sau nepoți. Astfel se nasc situații generatoare de conflicte, nemulțimiri și sentimente de neputință atât de-o parte cât și de cealaltă a relației părinte – copil. Pentru a putea evita acest gen de relații care se pot instala în viața noastră este mult mai sănătos să găsim o altă perspectivă a acestei relații, care ne-ar aduce mulțumirea și împăcarea a ceea ce trăim.

 

Câteva repere pentru redefinirea relației părinte – copil

 

În încercarea de a vă familiariza cu ceea ce înseamnă transformarea unei relații părinte – copil voi încerca să vă prezint câteva aspecte care pot fi luate în considerare, aspecre pe care le-am numit repere.

Unul dintre acestea ar fi transformarea rolului de părinte. Asta înseamnă că dacă până acum rolurile dintre părinte și copil erau inegale și exista dependența totală a copilului de alegerile și deciziile părintelui, acum acest raport s-a schimbat, amândoi fiind adulți egali, fiecare implicat și răsunzător de propriile sale alegeri și decizii. Astfel ajungem la egalitate între roluri și la independența copilului devenit adult. Ne putem reprezenta această egalitate, comparând-o cu relația dintre doi prieteni.

Un alt aspect de luat în considerare, poate fi acela de a accepta schimbările pe care le trăiți sau de a fi deschis către acest lucru. Viața trăită până acum a adus schimbări persoanelor implicare în relație. Aceste schimbări ar trebui să se desfășoare natural fără să creeze probleme, lăsându-i fiecărei persoane implicate în relație găsirea și implementarea propriilor soluții.

Crearea unei legături noi și adecvate între generații, mai poate fi considerat un reper important în redefinirea acestei relații. Astfel se găsesc noi abordări ale problemelor, se produce o eliberare din vechile roluri ce implicau dependență și inegalitate, urmată de o reintrare în noile roluri ce aduc independență și egalitate. Acest lucru este posibil printr-o separare a copilului de părinte, separare care nu poate să se producă decât cu implicarea și acordul ambelor părți. Mai clar însemnând oferirea de către părinte a libertății de decizie a copilului, precum și implicarea și asumarea acestuia din urmă în rolul de adult.

 

Câteva idei care pot ajuta părintele să redefinească relația cu copilul lui acum devenit adult:

 

  • să tratăm copiii ca pe niște adulți, considerându-i oameni în toată firea, capabili și asumați;
  • să acceptăm că ei au propria lor viață, diferită de a noastră, construită din propriile lor dorințe și alegeri;
  • să ne concentrăm asupra propriei noastre vieți, găsind noi perspective, ocupații, priorități, care ne pot ajuta să ne împlinim existența;
  • să construim relații flexibile cu copiii noștri, acum deveniți adulți;
  • să-i acceptăm cu propriile lor decizii și existențe, chiar dacă nouă nu ne fac păcere sau considerăm că sunt nepotrivite din punctul nostri de vedere;
  • să îi vedem ca pe niște egali, renunțând la poziția de autoritate din trecut;
  • să îl ajutăm să se desprindă din dependența relației părinte – copil, fiindu-le alături așa cum ei o cer și nu așa cum vrem sau considerăm noi;
  • să le oferim sprijin potrivit, numai atunci când solicită acest lucru;
  • să îi ascultăm ca pe niște prieteni, oferindu-le sfaturi numai dacă le cer;
  • să nu îl mai punem în ipostaza de copil dependent sau neajutorat etc.

 

În cazul în care nu puteți găsi acele repere de care aveți nevoie pentru a transforma relația părinte – copil devenit adult, puteți încerca să găsiți soluții potrivite căutând informații și sprijin prin intermediul unei consilieri psihologice sau psihoterapii individuale sau de familie, în funcție de situația pe care o trăiți. Acest gen de intervenție psihologică are menirea de clarifica și de a vă ajuta să înțelegeți ceea ce se întâmplă cu părintele și cu copilul acestuia devenit adult, dar și ce impact are relația părinte – copil în sistemul relațional al persoanei. Nu este niciodată prea târziu și nu este o rușine să ceri ajutor pentru a aduce ordine și înțelegere în relațiile de familie, pentru a rezolva acest gen de probleme care nu dau liniște și împăcare atât cu sine, cât și cu familia.

Consilierea psihologică sau psihoterapia individuală sau de familie te poate ajuta să înțelegi ce însemnă o relație sănătoasă atât cu cu propriul tău copil sau părinte, dar și cu celelalte persoane din viața ta, care sunt și cum pot fi depășite barierele care împiedică construirea și dezvoltarea unor relații sănătoase.

Îți mulțumesc că ai citit acest material și sper să îți fie de folos!

psiholog – psihoterapeut Anca – Elena Vințeanu

Bd. Banu Manta nr. 16, bl. 27, sc. B, parter, ap. 55, sectot 1, București

0730 660 505

 

Reclame




Divorțul părinților lasă urme greu de șters în sufletul copiilor

25 11 2011

Când părinții se despart situația nu este deloc plăcută pentru copiii care trec printr-o astfel de experiență dramatică și traumatică atât pentru ei, cât și pentru familia lor. Dorința de a-și recăpăta familia, de a o reconstrui după ruptura pe care a adus-o divorțul îi va însoți toată viața, chiar și la maturite în mintea lor ar putea fi întâlnit uneori acel dacă nu s-ar fi întâmplat… De multe ori, adulții prinși în trăirile lor intense și dureroase uită că alături de ei sunt acele suflete nevinovate care nu înțeleg și nu percep lumea așa cum o văd ei, adulții.Lipsa unei experiențe de viață, fragilitatea pe care o au – pentru că ei încă mai au de crescut – nu îi ajută să întrevadă acele soluții de viitor, atât de repede așa cum poate numai adultul să facă. Ei, de cele mai multe ori se simt neînțeleși, uitați, vinovați și poate pedepsiți de fapte pe care nu le-au făcut niciodată. Nu înțeleg că divorțul este o problemă ce se dezbate între adulți, iar ei nu au nici un fel de amestec în această hotărâre pe care au luat-o adulții și nu ei. Uneori, adulții greșesc neînțelegând ceea ce se întâmplă cu copii lor, neacordându-le acel răgaz și acea înțelegere de care copiii au atâta nevoie într-o astfel de situație. Ceea ce se întâmplă după divorț îi poate face să se simtă părăsiți, abandonați, uitați, neiubiți chiar de cei care sunt și au rămas pentru ei cele mai importante persoane din viața lor (părinții). Cu durere în suflet visează mereu la familia care a fost, încercând în mintea lor să o reconstruiască pentru a mai simți încă o dată acea căldură, înțelegere, iubire și echilibru pe care cândva îl simțeau. Pot apărea diverse probleme, cum ar fi: dificultăți școlare diferite, abandon școlar, izolare sau tendința către acesta, fuga în fantasmă sau în visare (acolo în acea lume imaginară unde pot face față acelor probleme de schimbare cu care sunt nevoiți să se confrunte), somatizări diferite, stimă de sine scăzută și probleme legate de imaginea de sine, sau mai grav probleme legate de adicții (consum de diferite substanțe), anturaje proaste și chiar tentative de suicid. Dacă sunteți părinți și treceți printr-o experiență dureroasă așa cum este divorțul sau separarea nu ezitați să faceți o vizită cu adolescentul sau copilul dumneavoastră la psiholog pentru a putea preveni și evita diferitele probleme care pot apărea dintr-o astfel de experiență de viață.

Nu lăsați pe mâine lucruri care se pot agrava din zi în zi și care pot influența în mod negativ viața copilului dumneavoastră.

psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu





Sunt gelos. Mă tratez?

28 04 2011

Gelozia este o stare afectivă, care dacă este trăită cu intensitate foarte mare ne poate afecta viața, creând stări de disconfort, nemulțumire, neînțelegere, furie, tristețe. Toate aceste aspecte emoționale au impact și asupra relațiilor pe care le stabilim cu ceilalți, a vieții noastre sociale. Motivul, cauza care declanșează o astfel de trăire de cele mai multe ori nu îl conștientizăm pe deplin. Iar acesta ne duce spre incertitudine, neclarificare, neînțelegere a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Toate aceste lucruri pot fi supuse unei analize în cadrul unui program de psihotarapie, unde putem descoperi felul geloziei noastre, cauzele care au generat-o, aspecte legate de acesta. Aici mai putem descoperi cum să abordăm și să înfruntăm o astfel de problemă, învățând despre noi despre felul în care funcționăm.

În cazul cuplurilor, gelozia unuia din parteneri poate fi motivul care aduce cuplul în cabinetul de psihoterapie. Tensiunile, neînțelegerile, conflictele dintre cei doi, generate de gelozie, pot face ca viața să devină insuportabilă atât pentru partenerul gelos, dar și pentru cel care este obligat să suporte gelozia celuluilalt.

Gelozia este o stare afectivă care este normală atunci când apare între anumite limite. S. Freud spunea, în una din lucrările sale, că “Gelozia aparține acelor stări afective pe care le putem desemna ca normale, la fel ca și dolilul. Acolo unde ea pare să lipsească  din caracterul și comportamentul unui om, este justificat să tragem concluzia că ea este supusă unei puternice refulări și deci joacă un rol cu atât mai mare în viața psihică inconștientă.”

Dacă această stare, care este gelozia, atinge o intensitate mare sau foarte mare produce disfuncții serioase în viața noastră și în viața celor alături de care trăim. Aspectele legate de gelozie pot fi abordate în cadrul unui program de psihoterapie, persoana geloasă putând să fie susținută în căutarea și găsirea acelor cauze care determină apariția geloziei în sufletul său.

psiholog – psihoterapeut Anca-Elena Vintzeanu





Menopauza, ca şi adolescenţa, este o perioadă critică din viaţa unei femei

11 02 2011

Menopauza sosește la mijlocul vieții, o dată cu urmele lăsate de timpul pe care l-am trăit. Pentru multe femei ridurile, creșterea în greutate, reducerea posibilității de a mai procreea, copiii mari – adolescenți sau de căsătorit -, pot creea în sufletul acestora adevărate furtuni încărcate de sentimente și trăiri negative.  Irascibilitate, îngrijorare, nemulțumire, stimă de sine scăzută, teama de boală, de singurătate sau de moarte sunt câteva din trăirile pe care le poate avea o femeie aflată în perioada premenopauzei sau cea a menopauzei.

Simțim că feminitatea este cea care ne este amenințată și are cel mai mult de suferit în acestă etapă de viață prin modificările din plan sexual, cât și prin cele legate de aspectul fizic. Dar acestea sunt doar aspecte ale feminități, feminitatea presupunând mult mai multe lucruri.

Aspectului fizic al femeii, care este supus modificărilor (ridurile, creștera în greutate), produce adevărate răni narcisice care au impact direct asupra stimei și a imaginii de sine. Gânduri precum: nu mai sunt la fel de frumoasă, nu mai sunt la fel de admirată , corpul meu începe să îmbătrânească și nu mai e atractiv, nu mai sunt dorită, sunt des întâlnite la femeile aflate în această perioadă de viață.

Menopauza ca și adolescența este considerată din punct de vedere psihologic o etapă critică de viață. În amândouă se produc schimbări majore și modificări în mai multe planuri ale existenței noastre (psihologic, fiziologic, relațional etc.). Dacă la adolescență întâlnim trezirea sexualității, la menopauză am putea spune că avem de-a face cu declinul ei. Amândouă etapele sunt însoțite de trăiri și emoții puternice în coloratură: tristețe, nemulțumire, furie, disperare, teamă, incertitudine, negativism, revendicări etc. Și toate acestea ar trebui să ne facă să gândim la faptul că, dacă adolescența am trecut-o cu bine, la fel se va întmpla și cu menopauza care este și ea o etapă în existența noastră.

Există situații în care tulburările psihologice aduse de premenopauză sau menopauză sunt foarte intense și simțim că nu putem să ne descurcăm, că nu putem să le facem față, că avem nevoie de un sprijin sau de un ajutor pentru a putea trece prin acestă etapă importantă din viața noastră. În aceste situații există posibilitatea de a apela la o consiliere psihologică sau psihoterapie care să ajute în rezolvarea problemelor care apar în acest context.

Premenopauza sau menopauza pot cauza: crize în cuplul conjugal, depresii, conflicte diverse, îngrijorare, iritare, furie, teamă, tensiuni resimțite de persoana care trece prin acestă perioadă, cât și de cei din familia acesteia, și alte diferite stări resimțite destul de intens.

Beneficiile rezultate dintr-o intervenție psihologică într-un astfel de caz pot fi următoarele:

  • descoperirea acelor aspecte care ne pot ajuta să trecem prin această perioadă
  • clarificarea a ceea ce se întâmplă în noi și cu noi
  • reconstruirea imaginii de sine, a stimei de sine
  • racordarea la noile schimbări și acceptarea acestora
  • descoperirea  avantajelor și părților pozitive pe care ni le aduce această vârstă
  • posibilitatea de a te cunoaște
  • ocazia de a te accepta așa cum ești tu acum și cum vei deveni în viitor
  • posibilitatea de a te iubi tu însăți în primul rând, iar mai apoi să cauți iubirea și aprecierea celorlalți
  • posibilitatea de a te redescoperi

Acestea sunt numai câteva din aspectele pe care le poți dobândi în urma unei intervenții prihologice centrată pe problemele specifice etapei de criză prin care treci tu, cât și pe problemele specifice numai ție.

psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu

vintzeanu@yahoo.com





Consilere de cuplu

30 11 2010

Date de contact

Adresă cabinet: bd. Banu Manta nr. 16, sector 1, Bucureşti

Telefon: 0730.660.505

psiholog – psihoterapeut Anca-Elena Vintzeanu

vintzeanu@yahoo.com

Atunci când cuplul se confruntă cu o situație de criză, cei doi parteneri pot găsi sprijin în cabinetul de psihologie. Aici, cei doi pot fi susținuți  în căutarea și găsirea unor soluții la problemele cu care confruntă, precum și  în găsirea de modalități noi de abordare a relației de cuplu și a tot ceea ce presupune viața în doi.

El și ea sunt îndrumați să se descopere atât pe sine cât și pe celălalt (cu care este în relație), precum și să cunoască tainele relației care îi unește. Această descoperire sau  cunoaștere în care cei doi sunt implicați în cadrul terapiei de cuplu se realizează pas cu pas și poate fi dobândită numai în cazul în care cei doi sunt motivați să întreprindă ceva pentru ei și pentru relația lor.

Cuplul este asemeni unei ființe care crește și se dezvoltă parcurgînd anumite etape în viața sa. La începutul oricărei relații de cuplu el și ea sunt noi, iar mai apoi, treptat, acest noi se transformă în eu și tu plus relația noastră.

Dacă învățăm cum să clădim și cum să menținem frumoasă și sănătoasă relația de cuplu, atunci șansele noastre cresc în a depăși cu succes crizele pe care cuplul le întâmpină.

Aceste crize pe care cuplul le traversează în existența sa pot zgudui serios relația celor doi, putând duce la modificarea, transformarea, alterarea, ruperea relației de cuplu.  Sunt situații care pot lăsa urme profunde în sufletul celor doi, răni care uneori nu se pot vindeca ușor și care vor continua să influențeze viața celor doi, precum și relațiile viitoare ale acestora.

Situațiile de criză sunt acele momente din viața cuplului în care dinamica relațieie celor doi este perturbată de schimbări, modificări sau transformări diferite. Printre aceste momente aș putea menționa următoarele: hotarârea cuplului de a se transforma din cuplu necăsătorit în cuplu căsătorit, mutarea în casă nouă și amenajarea locuinței în care cei doi vor trăi, planificarea unei sarcini, apariția unei sarcini nedorite (naștere sau avort?), hotarârea celor doi parteneri de a deveni sau nu părinți, venirea pe lume a unui copil – perioada prenatală și cea postnatala poate creea dificultăți în viața celor doi -, copil cu probleme,  intrarea copilului în pubertate sau adolescență, plecarea copilului/copiilor de acasă, îmbolnăvirea partenerului, pensionarea etc.

Consilierea de cuplu se adresează acelor cupluri

care trec prin diferite situații, cum ari fi:

  • divergențe, discuții, tensiuni legate de o sarcină dorită sau nedorită – sarcină sau avort?
  • a deveni sau a nu deveni părinți – este sau nu este momentul de a deveni părinți?
  • maternitate și postmaternitate – se petrec shimbări pe care nu le înțelegem și apar sentimente pe care nu știm cum sa le gestionam!
  • venirea pe lume a unui copil – cum abordez rolul de părinte?
  • stări de conflicte, tensiuni, certuri apărute din diferite motive în viața cuplului – nu ne mai înțelegem, ne certăm din orice!
  • perioade de separare sau divorț – cum voi putea trăi fără el sau ea?
  • indecizia de a rămâne în relație – nu știu! să plec sau să rămân?
  • dificultăți de comunicare, relaționare – nu știm să comunicăm? nu știm să ne înțelegem unul pe celălalt?
  • alte dificultăți în viața cuplului: boală, pierderi ale unor persoane importante (prieteni, persoane din familia extinsă), sexualitate, gelozie, agresiune etc.

Contact:

psiholog psihoterapeut Anca – Elena Vintzeanu,

vintzeanu@yahoo.com

telefon: 0730.660.505

Bd. Banu Manta nr 16

sector 1, Bucureşti





Când poate apela adolescentul la psiholog

25 04 2010

Cine este adolescentul?

Este o întrebare care în aparenţă pare a fi simplă, dar dacă ar fi să ne gândim mai mult la ea descoperim că este destul de complicat de prezentat cine este adolescentul. De aceea consider că, mai întâi, ar fi mult mai potrivit să clarific ceea ce este adolescenţa.

Astfel, adolescenţa este acea perioadă din viaţa unui om care se întinde de la vârsta de 11 ani până la 18 ani. Începutul sau sfârşitul adolescenţei se pot instala mai devreme sau mai târziu de vârstele menţionate, în funcţie de fiecare individ în parte. Adolescenţa se împarte la rândul ei în două subetape importante: prima este preadolescenţa sau pubertatea, iar cea de-a doua este adolescenţa propriu-zisă.

Aş putea spune că adolescentul este persoana care nu mai este copil, dar nici adult nu este, sau mai exact este un amestec între copil şi adult.

Informaţiile pe care le-am dat au rolul de a ajuta părintele să înţeleagă dacă fiul sau fiica sa este sau nu un adolescent, şi să îl pregătească pe acesta în familiarizarea cu problemele prin care poate trece oricare adolescent.

De ce adolescenţa este considerată perioadă critică?

Este o altă întrebare importantă pentru cel ce are un adolescent sau o adolescentă în familie, sau mai bine spus, în grijă. Răspunsul vrea să ofere părintelui clarificare şi înţelegere faţă de problemele sau dificultăţile cu care se confruntă sau se poate confrunta adolescentul.

Criticismul acestei perioade se datorează multiplelor schimbări care se produc în viaţa, sufletul şi trupul adolescentului. Aceasă transformare, asemănătoare unei metamorfoze, a copilului în adult este deosebit de dificilă atât pentru persoana care o trăieşte, cât şi pentru părinţi.

Schimbările prin care trece adolescentul cuprind: corporalitatea sau aspectul corporal, maturizarea sexualităţii, diversificarea emoţiilor şi trăirilor, comportamentele şi atitudinile faţă de el şi faţă de ceilalţi, relaţiile cu ceilalţi, interesele, dezvoltarea conştiinţei şi a conştienţei de sine, independenţa pe care caută să o câştige din ce în ce mai mult, prieteniile şi anturajul, aspiraţiile, dorinţele de afirmare, motivaţiile, operaţiile gândiriiţi calităţile acesteia etc.

Toate aceste transformări dacă nu sunt suficient gestionate şi înţelese de adolescent şi de părinte (sau familie) pot naşte probleme, care dacă nu sunt rezolvate la timp se pot agrava şi pot creea dificutăţi majore viitorului adult. Neînţelegerile, conflictele, comunicarea dificilă dintre adolescent şi părinte, se pot datora necunoaşterii sau neînţelegerii acestor aspecte care sunt în continuă schimbare, pe drumul dinspre copilărie către maturitate.

Probleme pe care le poate întâmpina orice adolescent şi care se pot rezolva prin consiliere psihologică

Probleme şcolare

În viaţa adolescentului pot apărea dificultăţi sau probleme şcolare care constituie motive de conflict cu părinţii sau cu alţi adulţi (profesori). Cauzele acestui gen de probleme sunt diverse, ele pot fi aflate şi găsite soluţii de rezolvare.

Printre problemele care apar în viaţa şcolară a adolescentului se află următoarele: abandon şcolar, blocaj la una din materii, nu mai învaţă aşa cum o făcea înainte, chiuleşte de la şcoală, refuză să înveţe la anumite materii, învaţă mult dar rezultatele sunt sub nivelul efortului depus, este în conflict cu unul din profesori şi e pe cale de a rămâne corigent etc.

Complexe de inferioritate

Adolescentul devine din ce în ce mai mult conştient de propria persoană, de propriile lui posibilităţi, de calităţile şi defectele sale. Imaginea propriei sale persoane devine deosebit de importantă în viaţa sa, acesteia acordându-i-se o atenţie deosebită. Dacă acestă imagine nu este aşa cum şi-o doreşte, poate conduce la apariţia complexelor de inferioritate care devin piedici din ce în ce mai mari în viaţa lui. Apar nelinişti, discuţii pe această temă, tensiuni care dacă nu îşi găsesc rezolvare cu ajutorul părintelui, pot deveni motive pentru o vizită la psiholog.

Viaţa sentimentală

Emoţiile, trăirile, sentimentele adolescentului se diversifică şi îşi modifică intensitatea şi consistenţa. Poate să apară prima dragoste, dar şi prima mare dezamăgire, trăiri care încă nu pot fi gestionate eficient de către adolescentul care nu mai trăit astfel de experienţe.

Trăirile, sentimentele, emoţiile sunt noi şi intense pentru adolescent, iar ele devin greu de înţeles şi de gestionat pentru el. Nu ştie ce se întâmplă cu el, nu ştie ce să facă sau cui să îi vorbească despre ceea ce simte. Totul poate deveni dificil şi din ce în ce mai greu de suportat pentru el.

Dacă părintele nu ştie cum să îl ajute, sau nu abordează corect problemele sentimentale ale adolescentului, acestea pot genera dificultăţi prezente şi viitoare în viaţa fiului sau fiicei sale.

Sexualitatea

Trezirea sexualităţii este un aspect deosebit de important ce apare în perioada adolescenţei. Sexualitatea împreună cu problemele care derivă din aceasta pot creea dificultăţi mari adolescentului şi părintelui acestuia. Modul în care este privită şi abordată această latură împortantă a vieţii fiecărui individ poate creea sau nu obstacole viitoarei vieţi a adolescentului aflat pe drumul către maturitate. Printre problemele de acest gen se pot număra: începutul vieţii sexuale, sarcină, homosexualitate, alte dificultăţi.

Probleme de relaţionare cu adulţii (părinţi, alţi adulţi)

Relaţionarea cu ceilalţi poate întâmpina şi ea dificultăţi în etapa adolescenţei. Cauzele care conduc la dificultăţi de relaţionare – între adolescent şi părinte sau alte persoane – sunt diverse şi de cele mai multe ori greu de descoperit de părintele care este asaltat şi îngrijorat de acestă problemă.

Într-o astfel de situaţie consilierea psihologică a adolescentului şi a părintelui vă poate sprijini în găsirea unei modalităţi eficiente de relaţionare care să vă permită să refaceţi echilibrul de care aveţi atâta nevoie.

Comportamente deviante

Agresivitatea sub toate formele sale, consumul de diferite substanţe (tutun, alcool, drog), minciuna, furtul, fuga de acasă sunt exemple de comportamente care deranjează sau perturbă echilibrul întregii familii. Dispariţia sau atenuarea acestor comportamente nu se face de la sine, iar efortul pe care îl depune familia în gestionarea acestora este epuizant şi frustrant pentru toţi membii familiei, mai ales când o astfel de problemă nu este abordată potrivit.

Somatizare

Dferite manifestări corporale neplăcute pe care fiul sau fiica dumneavoastră le are v-au neliniştit şi v-au determinat să mergeţi la medic pentru a afla care este cauza problemei. Examenele şi testele medicale nu au descoperit nici o problemă de ordin medical, iar medicul v-a sugerat că poate fi vorba de o probemă psihologică. În această situaţie nu ar trebui să lăsaţi problema aşa fără a-şi găsi o cale de rezolvare. Este indicat să încercaţi ca prin intermediul consultaţiilor psihologice să aflaţi cauza care determină apariţia problemei respective şi să o abordaţi adecvat pentru a se ameliora.

Tensiune şi incapacitate de relaxare

Experienţele noi prin care trece adolescentul, modificările din viaţa sa îi pot creea stări de tensiune şi discomfort pe care le resimte ca fiind dificil de gestionat. Uneori el pote simţi că nu se poate detaşa de problema respectivă, iar acest lucru îi creează dificultăţi din ce în ce mai mari. Prin consiliere psihologică el poate descoperi modalităţi prin care se poate relaxa şi detensiona.

Depresie

Atunci când apare depresia lucrurile se complică din ce în ce mai mult cu întreaga familie. Viaţa şi viitorul adolescentului pot fi puse în pericol de o astfel de afecţiune neglijată în primul rând de părintele care este încă responsabil pentru viaţa fiului sau fiicei sale. Adolescentul depresiv nu trebuie lăsat în această stare, ci este necesar să fie ajutat de specialişti: medici, psihologi specializaţi în psihoterapie.

Probleme alimentare

De multe ori acest gen de probleme apar la adolescenţă şi persistă întraga viaţă dacă sunt neglijate şi lăsate aşa. Adolescentul, preocupat din ce în ce mai mult de propria sa imagine, poate ajunge să exagereze fără a conştientiza acest lucru. Părintele este cel ce trebuie să fie atent la evoluţia copilului său aflat la vârsta adolescenţei, să intervină şi să caute căi de soluţionare pentru o astfel de problemă care în viitor poate pune în pericol chiar viaţa fiicei sau fiului său. Accesul adolescentului la consilierea psihologică poate oferi acestuia modalităţi de soluţionare a unor astfel de probleme.

Emotivitate

Emotivitatea, de cele mai multe, ori poate apărea ca o frână în cale evoluţiei noastre. Ea ne poate destabiliza şi dezechilibra tocmai atunci când avem nevoie cel mai mult de calm şi gândire limpede. Exemenele, interviurile pentru găsirea unui loc de muncă sau de alt gen, rezultatele în plan şcolar sunt influenţate considerabil atunci când emoţiile preiau controlul.

Izolare sau retragere

Aţi observat că de la un timp fiul sau fiica dumneavoastră are tendinţa de a se retrage sau izola faţă de cei din jur. Este un comportament destul de recent pe care nu îl înţelegeţi şi care a început să vă îngrijoreze. Cauzele acestor probleme sunt diverse şi pot fi descoperite cu ajutorul psihologului.

Dificultăţi în alegerea viitoarelor studii sau a unei profesii

S-a hotărât pentru o facultate sau pentru un anume liceu, dar între timp s-a răzgândit. Nu ştie ce cale să urmeze şi se simte dezorientat atunci când este pus în faţa unei alegeri. Timpul trece, examenele se apropie, iar el tot nehotărât pare. Părintele nu mai ştie ce să facă sau cum să facă pentru a-şi ajuta copilul în această privinţă. Viitorul adolescentului depinde de alegerea pe care acesta o va face. Ce îl determină pe el să nu se poată decide este un lucru detul de greu de aflat de părinte, chiar şi de adolescent. De aceea, într-o astfel de situaţie consiliere psihologică poate fi benefică pentru adolescent.

Pierderi

Uneori ni se întâmplă ca viaţa să ne ofere experienţe dureroase. Printre acestea se numără şi pierderea sau decesul unei persoane apropiate (rudă, prieten, coleg de şcoală). Astfel de experienţe ne perturbă echilibrul şi pot lăsa răni adânci care se vindecă greu sau foarte greu. O astfel de experienţă dureroasă care poate aduce la suprafaţă diferite trăiri negative poate creea stări pe care adolescentul le gestionează destul de greu.

Divorţul părinţilor

Copil sau adolescent divorţul părinţilor este o traumă care rămâne pentru totdeaună în suflet. Dacă acestă traumă survine într-un moment de fragilitate, cum ar fi perioada adolescenţei, dificultăţile care apar în viaţa adolescentului pot creea mari dezechilibre în viaţa lui cât şi în cea a părintelui. De aceea este necesar să sprijinim adolescentul pentru a ajunge la înţelegere şi la împăcare, pentru a putea merge mai departe pe drumul lui. Divorţul părinţilor poate deveni pentru adolescent motiv de abandon şcolar, chiul, consum de substanţe, comportamente agresive etc.

 

Ce se întâmplă în cabinetul psihologului?

Prin intermediul consilierii psihologice adolescentul are posibilitatea de a-şi putea deschide sufletul, de a spune ceea ce îl neşlinişteşte, ceea ce îl sperie, ceea ce îşi doreşte de la prezent şi de la viitor, ceea ce visează, cum se vede pe sine, cum îi vede pe ceilalţi, şi multe alte lucruri pe care simte că nu le poate spune nimănui sau lucruri pe care el însuşi nu le poate înţelege.

Toate acestea devin posibile prin intermediul şedinţei de consiliere, alături de persoana pregătită să asculte frământările, neliniştile şi căutările sale.

Adolescentul este sprijinit şi îndrumat să înţeleagă – să se înţeleagă pe sine şi pe ceialalţi -, să se descopere aşa cum este, să se accepte, să îşi găsească speranţele, resursele şi visele de care are nevoie pentru a merge mai departe pe drumul său către maturitate. Gânduri, sentimente, aşteptări, vise, trăiri nespuse pot fi puse în cuvinte pentru a căpăta o formă aceesibilă puterii sale de înţelegere.

Adolescentul poate participa la consiliere individuală sau consiliere de grup. Ambele tipuri de intervenţie psihologică sunt eficiente şi aduc fiecare avantajele sale adolescentului.

Pentru ca o intervenţie psihologică să fie eficientă este necesar ca adolescentul să fie motivat pentru aceasta, să îşi dorească schimbare şi să participe la şedinţele stabilite cu psihologul.

Beneficiile consilierii psihologice a adolescentului sunt nu numai de partea adolescentului, ci şi de partea părintelui acestuia. Acestora li se facilitează o mai bună relaţionare sau comunicare, accesarea unor modalităţi de soluţionare ale problemelor cu care se confruntă la un anumit moment al existenţei lor, o mai bună funcţionare a familiei.

psiholog – psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu

vintzeanu@yahoo.com





Cine? Cum? Când apelam la o consiliere psihologică sau psihoterapie?

20 12 2009

psiholog – psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu

vintzeanu@yahoo.com

Momentele sau situaţiile din viaţa noastră în care suntem cuprinşi de nemulţumire, îngrijorare, tensiune, teamă, frustrare, vinovăţie, neputinţă şi multe alte sentimente sau trăiri negative care generează blocaje sau greutate în adaptarea la viaţa pe care o ducem.

Dacă aceste trăiri sunt resimţite intens şi pe o perioadă mai lungă de timp, sau dacă apar din când în când creându-ne diferite dificultăţi de adaptare în diverse medii (şcolar, profesional, familial etc.) sau bolcaje care ne îngreunează drumul existenţei noastre, atunci avem posibilitatea de a face ceva pentru noi pentru a depăşi aceste situaţii sau stări dificile.

Acest a face ceva pentru noi este de fapt începutul unei noi experienţe care ne ajută să clarificăm sau să vedem mult mai bine ceea ce este în noi, ceea ce ne împiedică să putem merge mai departe pe drumul existenţei noastre.

Acest lucru îl putem face organizat, într-un cadru securizant, alături de consilier sau psihoterapeut care ne ghideză în această experineţă de cunoaştere interioară.

Numai aflând ceea ce este în noi, numai cunoscându-ne propria interioritate putem afla care sunt acele părţi ale noastre care ne opresc în creştrea noastră psihologică, care nu ne lasă să evoluăm mai departe în existenţa pe care o trăim.

Această experienţă, care poate fi trăită numai în cadrul securizant pe care îl oferă consilierul sau terapeutul, ne poate ajuta să descoperim în noi potenţialităţi. Părţi mai puţin cunoscute sau chiar încă necunoscute nouă care vor deveni ancore în redobândirea echilibrului de care avem atâta nevoie pentru a face faţă situaţiilor de viaţă care au fost, care sunt şi care vor veni odată cu firul existenţei noastre.

Cine apelează la o astfel de experienţă are posibilitatea de a dobândi acele abilităţi de care are nevoie pentru a depăşi situaţii sau experienţe care au lăsat urme, pentru a depăşi trăirile negative, comportamentele şi atitudinile nepotrivite care nu ne lasă să evoluăm.

Când apelăm la o astfel de intervenţie psihologică, pentru a obţine rezultate cât mai eficiente este necesar să fim motivaţi, să ne dorim o schimbare în modul nostru de a vedea lucrurile care vin din noi pentru a putea schimba ceva în exterior, în realitatea exterioară, în relaţiile pe care le clădim cu ceilalţi, cu oamenii din jurul nostru.

Câteva exemple de situaţii în care putem apela la serviciile psihologice sunt:

  • –       situaţii în care se produc diferite schimbări ale mediului în care trăim, cum ar fi: mediul educaţional, şcolar, profesional, familial etc.;
  • –       situaţii de viaţă care au ca rezultat diferite experienţe traumatice şi care au lăsat urme sau răni sufleteşti;
  • –       situaţii în care am fost nevoiţi să trăim separări, cum ar fi: divorţul, decesul unei persoane apropiate etc.;
  • –       situaţii în care ne simţim timizi, neputincioşi, suprasolicitaţi, că nu putem face faţă aşa cum ne-am dori noi evenimentelor care ne înconjoară;
  • –       atunci când trăim o depresie;
  • –       când suferim de diferite temeri, frici, atacuri de panică;
  • –       situaţii în care întâmpinăm dificultăţi de comunicare sau dificultăţi de relaţionare cu alte persoane;
  • –       când întâmpinăm dificultăţi în luarea unor decizii mai mult sau mai puţin importante pentru noi;
  • –       tulburări de somn etc.