Divorțul părinților lasă urme greu de șters în sufletul copiilor

25 11 2011

Când părinții se despart situația nu este deloc plăcută pentru copiii care trec printr-o astfel de experiență dramatică și traumatică atât pentru ei, cât și pentru familia lor. Dorința de a-și recăpăta familia, de a o reconstrui după ruptura pe care a adus-o divorțul îi va însoți toată viața, chiar și la maturite în mintea lor ar putea fi întâlnit uneori acel dacă nu s-ar fi întâmplat… De multe ori, adulții prinși în trăirile lor intense și dureroase uită că alături de ei sunt acele suflete nevinovate care nu înțeleg și nu percep lumea așa cum o văd ei, adulții.Lipsa unei experiențe de viață, fragilitatea pe care o au – pentru că ei încă mai au de crescut – nu îi ajută să întrevadă acele soluții de viitor, atât de repede așa cum poate numai adultul să facă. Ei, de cele mai multe ori se simt neînțeleși, uitați, vinovați și poate pedepsiți de fapte pe care nu le-au făcut niciodată. Nu înțeleg că divorțul este o problemă ce se dezbate între adulți, iar ei nu au nici un fel de amestec în această hotărâre pe care au luat-o adulții și nu ei. Uneori, adulții greșesc neînțelegând ceea ce se întâmplă cu copii lor, neacordându-le acel răgaz și acea înțelegere de care copiii au atâta nevoie într-o astfel de situație. Ceea ce se întâmplă după divorț îi poate face să se simtă părăsiți, abandonați, uitați, neiubiți chiar de cei care sunt și au rămas pentru ei cele mai importante persoane din viața lor (părinții). Cu durere în suflet visează mereu la familia care a fost, încercând în mintea lor să o reconstruiască pentru a mai simți încă o dată acea căldură, înțelegere, iubire și echilibru pe care cândva îl simțeau. Pot apărea diverse probleme, cum ar fi: dificultăți școlare diferite, abandon școlar, izolare sau tendința către acesta, fuga în fantasmă sau în visare (acolo în acea lume imaginară unde pot face față acelor probleme de schimbare cu care sunt nevoiți să se confrunte), somatizări diferite, stimă de sine scăzută și probleme legate de imaginea de sine, sau mai grav probleme legate de adicții (consum de diferite substanțe), anturaje proaste și chiar tentative de suicid. Dacă sunteți părinți și treceți printr-o experiență dureroasă așa cum este divorțul sau separarea nu ezitați să faceți o vizită cu adolescentul sau copilul dumneavoastră la psiholog pentru a putea preveni și evita diferitele probleme care pot apărea dintr-o astfel de experiență de viață.

Nu lăsați pe mâine lucruri care se pot agrava din zi în zi și care pot influența în mod negativ viața copilului dumneavoastră.

psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu

Reclame




Sunt gelos. Mă tratez?

28 04 2011

Gelozia este o stare afectivă, care dacă este trăită cu intensitate foarte mare ne poate afecta viața, creând stări de disconfort, nemulțumire, neînțelegere, furie, tristețe. Toate aceste aspecte emoționale au impact și asupra relațiilor pe care le stabilim cu ceilalți, a vieții noastre sociale. Motivul, cauza care declanșează o astfel de trăire de cele mai multe ori nu îl conștientizăm pe deplin. Iar acesta ne duce spre incertitudine, neclarificare, neînțelegere a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Toate aceste lucruri pot fi supuse unei analize în cadrul unui program de psihotarapie, unde putem descoperi felul geloziei noastre, cauzele care au generat-o, aspecte legate de acesta. Aici mai putem descoperi cum să abordăm și să înfruntăm o astfel de problemă, învățând despre noi despre felul în care funcționăm.

În cazul cuplurilor, gelozia unuia din parteneri poate fi motivul care aduce cuplul în cabinetul de psihoterapie. Tensiunile, neînțelegerile, conflictele dintre cei doi, generate de gelozie, pot face ca viața să devină insuportabilă atât pentru partenerul gelos, dar și pentru cel care este obligat să suporte gelozia celuluilalt.

Gelozia este o stare afectivă care este normală atunci când apare între anumite limite. S. Freud spunea, în una din lucrările sale, că “Gelozia aparține acelor stări afective pe care le putem desemna ca normale, la fel ca și dolilul. Acolo unde ea pare să lipsească  din caracterul și comportamentul unui om, este justificat să tragem concluzia că ea este supusă unei puternice refulări și deci joacă un rol cu atât mai mare în viața psihică inconștientă.”

Dacă această stare, care este gelozia, atinge o intensitate mare sau foarte mare produce disfuncții serioase în viața noastră și în viața celor alături de care trăim. Aspectele legate de gelozie pot fi abordate în cadrul unui program de psihoterapie, persoana geloasă putând să fie susținută în căutarea și găsirea acelor cauze care determină apariția geloziei în sufletul său.

psiholog – psihoterapeut Anca-Elena Vintzeanu





Consilere de cuplu

30 11 2010

Date de contact

Adresă cabinet: bd. Banu Manta nr. 16, sector 1, Bucureşti

Telefon: 0730.660.505

psiholog – psihoterapeut Anca-Elena Vintzeanu

vintzeanu@yahoo.com

Atunci când cuplul se confruntă cu o situație de criză, cei doi parteneri pot găsi sprijin în cabinetul de psihologie. Aici, cei doi pot fi susținuți  în căutarea și găsirea unor soluții la problemele cu care confruntă, precum și  în găsirea de modalități noi de abordare a relației de cuplu și a tot ceea ce presupune viața în doi.

El și ea sunt îndrumați să se descopere atât pe sine cât și pe celălalt (cu care este în relație), precum și să cunoască tainele relației care îi unește. Această descoperire sau  cunoaștere în care cei doi sunt implicați în cadrul terapiei de cuplu se realizează pas cu pas și poate fi dobândită numai în cazul în care cei doi sunt motivați să întreprindă ceva pentru ei și pentru relația lor.

Cuplul este asemeni unei ființe care crește și se dezvoltă parcurgînd anumite etape în viața sa. La începutul oricărei relații de cuplu el și ea sunt noi, iar mai apoi, treptat, acest noi se transformă în eu și tu plus relația noastră.

Dacă învățăm cum să clădim și cum să menținem frumoasă și sănătoasă relația de cuplu, atunci șansele noastre cresc în a depăși cu succes crizele pe care cuplul le întâmpină.

Aceste crize pe care cuplul le traversează în existența sa pot zgudui serios relația celor doi, putând duce la modificarea, transformarea, alterarea, ruperea relației de cuplu.  Sunt situații care pot lăsa urme profunde în sufletul celor doi, răni care uneori nu se pot vindeca ușor și care vor continua să influențeze viața celor doi, precum și relațiile viitoare ale acestora.

Situațiile de criză sunt acele momente din viața cuplului în care dinamica relațieie celor doi este perturbată de schimbări, modificări sau transformări diferite. Printre aceste momente aș putea menționa următoarele: hotarârea cuplului de a se transforma din cuplu necăsătorit în cuplu căsătorit, mutarea în casă nouă și amenajarea locuinței în care cei doi vor trăi, planificarea unei sarcini, apariția unei sarcini nedorite (naștere sau avort?), hotarârea celor doi parteneri de a deveni sau nu părinți, venirea pe lume a unui copil – perioada prenatală și cea postnatala poate creea dificultăți în viața celor doi -, copil cu probleme,  intrarea copilului în pubertate sau adolescență, plecarea copilului/copiilor de acasă, îmbolnăvirea partenerului, pensionarea etc.

Consilierea de cuplu se adresează acelor cupluri

care trec prin diferite situații, cum ari fi:

  • divergențe, discuții, tensiuni legate de o sarcină dorită sau nedorită – sarcină sau avort?
  • a deveni sau a nu deveni părinți – este sau nu este momentul de a deveni părinți?
  • maternitate și postmaternitate – se petrec shimbări pe care nu le înțelegem și apar sentimente pe care nu știm cum sa le gestionam!
  • venirea pe lume a unui copil – cum abordez rolul de părinte?
  • stări de conflicte, tensiuni, certuri apărute din diferite motive în viața cuplului – nu ne mai înțelegem, ne certăm din orice!
  • perioade de separare sau divorț – cum voi putea trăi fără el sau ea?
  • indecizia de a rămâne în relație – nu știu! să plec sau să rămân?
  • dificultăți de comunicare, relaționare – nu știm să comunicăm? nu știm să ne înțelegem unul pe celălalt?
  • alte dificultăți în viața cuplului: boală, pierderi ale unor persoane importante (prieteni, persoane din familia extinsă), sexualitate, gelozie, agresiune etc.

Contact:

psiholog psihoterapeut Anca – Elena Vintzeanu,

vintzeanu@yahoo.com

telefon: 0730.660.505

Bd. Banu Manta nr 16

sector 1, Bucureşti





Când apelăm la psiholog?

21 06 2010

Suferința interioară, anumite trăiri intense cărora simțim că nu le mai putem face față devin motive care ne fac să apelăm la serviciile pe care le poate oferi un psiholog specializat în consiliere sau psihoterapie. Dorința noastră de a înlătura sau diminua disconfortul pe care îl simțim în anumite momente ale vieții noastre, ne îndreaptă pașii căte cabinetul de psihologie. Aici, căutăm să găsim acel sprijin care să ne ajute pentru a putea:

  • trece peste impasul existențial;
  • să ne eliberăm de umbre ale trecutului;
  • să facem schimbări în viața noastră;
  • să ne găsim resursele care să ne ajute să mergem mai departe;
  • să ne regăsim echilibrul pe care într-un anumit moment al vieții noastre simțim că l-am pierdut sau ne-am îndepărtat de el;
  • să găsim răspunsuri la întrebări care ne macină;
  • să ne regăsim sensul de care simțim că avem atâta nevoie în drumul vieții;
  • să ne înțelegem propriile trăiri și gânduri, și să avem acces la acea înțelegere și toleranță față de noi, față de celălalt;
  • să putem face schimbări în existența noastră care să ne ajute să evoluăm și să ne îmbogățim interiorul;
  • să învățăm să iertăm și să ne iertăm, să iubim și să ne iubim, precum și să ne bucurm de noi înșine;
  • să ne descoperim și să ne acceptăm așa cum suntem;
  • să avem acces la înțelegere, cunoaștere, învățare a tot ceea ce este despre noi, despre relațiile noastre cu cei ce ne înconjoară;
  • să găsim soluții pentru a depăși problemele cu care ne confruntăm;
  • să regăsim acea încredere în forțele proprii pentru a putea dobândi propria autonomie și independență;
  • să înțelegem ce sau cât din noi, ce sau cât din celălalt poate creea neînțelegere, tensiune, conflict în relațiile în care suntem prinși etc.

Dacă o suferință fizică poate fi rezolvată prin găsirea unei soluții în cabinetul medicului, putem spune că suferința sufletească își poate găsi vindecare sau ameliorare în cabinetul psihologului. Atunci când apelăm la un astfel de sprijin trebuie să știm că, pentru a obține rezultatele dorite, este necesar să fim motivați pentru interveția psihologică, să fim conștienți că numai ceea ce există în interiorul nostru devine motorul schimbării și transformării spre găsirea echilibrului necesar pentru a putea merge mai departe pe drumul existenței.

Sprijiniți, asistați și orientați asemeni unui copil care abia învață să meargă, învățăm să ne descoperim și să ne cunoaștem acele părți ale noastre, încă neexplorate de noi din teamă sau neștiință. O astfel de experiență ne poate ajuta să ne redescoperim, să ne acceptăm și să ne iubim așa cum suntem.

psiholog Anca-Elena Vintzeanu

Adresă cabinet:

strada Academiei nr. 39 – 41,

scara B, etaj, II, apartament 14, sector 1, Bucureşti

0730.660.505

vintzeanu@yahoo.com





Când poate apela adolescentul la psiholog

25 04 2010

Cine este adolescentul?

Este o întrebare care în aparenţă pare a fi simplă, dar dacă ar fi să ne gândim mai mult la ea descoperim că este destul de complicat de prezentat cine este adolescentul. De aceea consider că, mai întâi, ar fi mult mai potrivit să clarific ceea ce este adolescenţa.

Astfel, adolescenţa este acea perioadă din viaţa unui om care se întinde de la vârsta de 11 ani până la 18 ani. Începutul sau sfârşitul adolescenţei se pot instala mai devreme sau mai târziu de vârstele menţionate, în funcţie de fiecare individ în parte. Adolescenţa se împarte la rândul ei în două subetape importante: prima este preadolescenţa sau pubertatea, iar cea de-a doua este adolescenţa propriu-zisă.

Aş putea spune că adolescentul este persoana care nu mai este copil, dar nici adult nu este, sau mai exact este un amestec între copil şi adult.

Informaţiile pe care le-am dat au rolul de a ajuta părintele să înţeleagă dacă fiul sau fiica sa este sau nu un adolescent, şi să îl pregătească pe acesta în familiarizarea cu problemele prin care poate trece oricare adolescent.

De ce adolescenţa este considerată perioadă critică?

Este o altă întrebare importantă pentru cel ce are un adolescent sau o adolescentă în familie, sau mai bine spus, în grijă. Răspunsul vrea să ofere părintelui clarificare şi înţelegere faţă de problemele sau dificultăţile cu care se confruntă sau se poate confrunta adolescentul.

Criticismul acestei perioade se datorează multiplelor schimbări care se produc în viaţa, sufletul şi trupul adolescentului. Aceasă transformare, asemănătoare unei metamorfoze, a copilului în adult este deosebit de dificilă atât pentru persoana care o trăieşte, cât şi pentru părinţi.

Schimbările prin care trece adolescentul cuprind: corporalitatea sau aspectul corporal, maturizarea sexualităţii, diversificarea emoţiilor şi trăirilor, comportamentele şi atitudinile faţă de el şi faţă de ceilalţi, relaţiile cu ceilalţi, interesele, dezvoltarea conştiinţei şi a conştienţei de sine, independenţa pe care caută să o câştige din ce în ce mai mult, prieteniile şi anturajul, aspiraţiile, dorinţele de afirmare, motivaţiile, operaţiile gândiriiţi calităţile acesteia etc.

Toate aceste transformări dacă nu sunt suficient gestionate şi înţelese de adolescent şi de părinte (sau familie) pot naşte probleme, care dacă nu sunt rezolvate la timp se pot agrava şi pot creea dificutăţi majore viitorului adult. Neînţelegerile, conflictele, comunicarea dificilă dintre adolescent şi părinte, se pot datora necunoaşterii sau neînţelegerii acestor aspecte care sunt în continuă schimbare, pe drumul dinspre copilărie către maturitate.

Probleme pe care le poate întâmpina orice adolescent şi care se pot rezolva prin consiliere psihologică

Probleme şcolare

În viaţa adolescentului pot apărea dificultăţi sau probleme şcolare care constituie motive de conflict cu părinţii sau cu alţi adulţi (profesori). Cauzele acestui gen de probleme sunt diverse, ele pot fi aflate şi găsite soluţii de rezolvare.

Printre problemele care apar în viaţa şcolară a adolescentului se află următoarele: abandon şcolar, blocaj la una din materii, nu mai învaţă aşa cum o făcea înainte, chiuleşte de la şcoală, refuză să înveţe la anumite materii, învaţă mult dar rezultatele sunt sub nivelul efortului depus, este în conflict cu unul din profesori şi e pe cale de a rămâne corigent etc.

Complexe de inferioritate

Adolescentul devine din ce în ce mai mult conştient de propria persoană, de propriile lui posibilităţi, de calităţile şi defectele sale. Imaginea propriei sale persoane devine deosebit de importantă în viaţa sa, acesteia acordându-i-se o atenţie deosebită. Dacă acestă imagine nu este aşa cum şi-o doreşte, poate conduce la apariţia complexelor de inferioritate care devin piedici din ce în ce mai mari în viaţa lui. Apar nelinişti, discuţii pe această temă, tensiuni care dacă nu îşi găsesc rezolvare cu ajutorul părintelui, pot deveni motive pentru o vizită la psiholog.

Viaţa sentimentală

Emoţiile, trăirile, sentimentele adolescentului se diversifică şi îşi modifică intensitatea şi consistenţa. Poate să apară prima dragoste, dar şi prima mare dezamăgire, trăiri care încă nu pot fi gestionate eficient de către adolescentul care nu mai trăit astfel de experienţe.

Trăirile, sentimentele, emoţiile sunt noi şi intense pentru adolescent, iar ele devin greu de înţeles şi de gestionat pentru el. Nu ştie ce se întâmplă cu el, nu ştie ce să facă sau cui să îi vorbească despre ceea ce simte. Totul poate deveni dificil şi din ce în ce mai greu de suportat pentru el.

Dacă părintele nu ştie cum să îl ajute, sau nu abordează corect problemele sentimentale ale adolescentului, acestea pot genera dificultăţi prezente şi viitoare în viaţa fiului sau fiicei sale.

Sexualitatea

Trezirea sexualităţii este un aspect deosebit de important ce apare în perioada adolescenţei. Sexualitatea împreună cu problemele care derivă din aceasta pot creea dificultăţi mari adolescentului şi părintelui acestuia. Modul în care este privită şi abordată această latură împortantă a vieţii fiecărui individ poate creea sau nu obstacole viitoarei vieţi a adolescentului aflat pe drumul către maturitate. Printre problemele de acest gen se pot număra: începutul vieţii sexuale, sarcină, homosexualitate, alte dificultăţi.

Probleme de relaţionare cu adulţii (părinţi, alţi adulţi)

Relaţionarea cu ceilalţi poate întâmpina şi ea dificultăţi în etapa adolescenţei. Cauzele care conduc la dificultăţi de relaţionare – între adolescent şi părinte sau alte persoane – sunt diverse şi de cele mai multe ori greu de descoperit de părintele care este asaltat şi îngrijorat de acestă problemă.

Într-o astfel de situaţie consilierea psihologică a adolescentului şi a părintelui vă poate sprijini în găsirea unei modalităţi eficiente de relaţionare care să vă permită să refaceţi echilibrul de care aveţi atâta nevoie.

Comportamente deviante

Agresivitatea sub toate formele sale, consumul de diferite substanţe (tutun, alcool, drog), minciuna, furtul, fuga de acasă sunt exemple de comportamente care deranjează sau perturbă echilibrul întregii familii. Dispariţia sau atenuarea acestor comportamente nu se face de la sine, iar efortul pe care îl depune familia în gestionarea acestora este epuizant şi frustrant pentru toţi membii familiei, mai ales când o astfel de problemă nu este abordată potrivit.

Somatizare

Dferite manifestări corporale neplăcute pe care fiul sau fiica dumneavoastră le are v-au neliniştit şi v-au determinat să mergeţi la medic pentru a afla care este cauza problemei. Examenele şi testele medicale nu au descoperit nici o problemă de ordin medical, iar medicul v-a sugerat că poate fi vorba de o probemă psihologică. În această situaţie nu ar trebui să lăsaţi problema aşa fără a-şi găsi o cale de rezolvare. Este indicat să încercaţi ca prin intermediul consultaţiilor psihologice să aflaţi cauza care determină apariţia problemei respective şi să o abordaţi adecvat pentru a se ameliora.

Tensiune şi incapacitate de relaxare

Experienţele noi prin care trece adolescentul, modificările din viaţa sa îi pot creea stări de tensiune şi discomfort pe care le resimte ca fiind dificil de gestionat. Uneori el pote simţi că nu se poate detaşa de problema respectivă, iar acest lucru îi creează dificultăţi din ce în ce mai mari. Prin consiliere psihologică el poate descoperi modalităţi prin care se poate relaxa şi detensiona.

Depresie

Atunci când apare depresia lucrurile se complică din ce în ce mai mult cu întreaga familie. Viaţa şi viitorul adolescentului pot fi puse în pericol de o astfel de afecţiune neglijată în primul rând de părintele care este încă responsabil pentru viaţa fiului sau fiicei sale. Adolescentul depresiv nu trebuie lăsat în această stare, ci este necesar să fie ajutat de specialişti: medici, psihologi specializaţi în psihoterapie.

Probleme alimentare

De multe ori acest gen de probleme apar la adolescenţă şi persistă întraga viaţă dacă sunt neglijate şi lăsate aşa. Adolescentul, preocupat din ce în ce mai mult de propria sa imagine, poate ajunge să exagereze fără a conştientiza acest lucru. Părintele este cel ce trebuie să fie atent la evoluţia copilului său aflat la vârsta adolescenţei, să intervină şi să caute căi de soluţionare pentru o astfel de problemă care în viitor poate pune în pericol chiar viaţa fiicei sau fiului său. Accesul adolescentului la consilierea psihologică poate oferi acestuia modalităţi de soluţionare a unor astfel de probleme.

Emotivitate

Emotivitatea, de cele mai multe, ori poate apărea ca o frână în cale evoluţiei noastre. Ea ne poate destabiliza şi dezechilibra tocmai atunci când avem nevoie cel mai mult de calm şi gândire limpede. Exemenele, interviurile pentru găsirea unui loc de muncă sau de alt gen, rezultatele în plan şcolar sunt influenţate considerabil atunci când emoţiile preiau controlul.

Izolare sau retragere

Aţi observat că de la un timp fiul sau fiica dumneavoastră are tendinţa de a se retrage sau izola faţă de cei din jur. Este un comportament destul de recent pe care nu îl înţelegeţi şi care a început să vă îngrijoreze. Cauzele acestor probleme sunt diverse şi pot fi descoperite cu ajutorul psihologului.

Dificultăţi în alegerea viitoarelor studii sau a unei profesii

S-a hotărât pentru o facultate sau pentru un anume liceu, dar între timp s-a răzgândit. Nu ştie ce cale să urmeze şi se simte dezorientat atunci când este pus în faţa unei alegeri. Timpul trece, examenele se apropie, iar el tot nehotărât pare. Părintele nu mai ştie ce să facă sau cum să facă pentru a-şi ajuta copilul în această privinţă. Viitorul adolescentului depinde de alegerea pe care acesta o va face. Ce îl determină pe el să nu se poată decide este un lucru detul de greu de aflat de părinte, chiar şi de adolescent. De aceea, într-o astfel de situaţie consiliere psihologică poate fi benefică pentru adolescent.

Pierderi

Uneori ni se întâmplă ca viaţa să ne ofere experienţe dureroase. Printre acestea se numără şi pierderea sau decesul unei persoane apropiate (rudă, prieten, coleg de şcoală). Astfel de experienţe ne perturbă echilibrul şi pot lăsa răni adânci care se vindecă greu sau foarte greu. O astfel de experienţă dureroasă care poate aduce la suprafaţă diferite trăiri negative poate creea stări pe care adolescentul le gestionează destul de greu.

Divorţul părinţilor

Copil sau adolescent divorţul părinţilor este o traumă care rămâne pentru totdeaună în suflet. Dacă acestă traumă survine într-un moment de fragilitate, cum ar fi perioada adolescenţei, dificultăţile care apar în viaţa adolescentului pot creea mari dezechilibre în viaţa lui cât şi în cea a părintelui. De aceea este necesar să sprijinim adolescentul pentru a ajunge la înţelegere şi la împăcare, pentru a putea merge mai departe pe drumul lui. Divorţul părinţilor poate deveni pentru adolescent motiv de abandon şcolar, chiul, consum de substanţe, comportamente agresive etc.

 

Ce se întâmplă în cabinetul psihologului?

Prin intermediul consilierii psihologice adolescentul are posibilitatea de a-şi putea deschide sufletul, de a spune ceea ce îl neşlinişteşte, ceea ce îl sperie, ceea ce îşi doreşte de la prezent şi de la viitor, ceea ce visează, cum se vede pe sine, cum îi vede pe ceilalţi, şi multe alte lucruri pe care simte că nu le poate spune nimănui sau lucruri pe care el însuşi nu le poate înţelege.

Toate acestea devin posibile prin intermediul şedinţei de consiliere, alături de persoana pregătită să asculte frământările, neliniştile şi căutările sale.

Adolescentul este sprijinit şi îndrumat să înţeleagă – să se înţeleagă pe sine şi pe ceialalţi -, să se descopere aşa cum este, să se accepte, să îşi găsească speranţele, resursele şi visele de care are nevoie pentru a merge mai departe pe drumul său către maturitate. Gânduri, sentimente, aşteptări, vise, trăiri nespuse pot fi puse în cuvinte pentru a căpăta o formă aceesibilă puterii sale de înţelegere.

Adolescentul poate participa la consiliere individuală sau consiliere de grup. Ambele tipuri de intervenţie psihologică sunt eficiente şi aduc fiecare avantajele sale adolescentului.

Pentru ca o intervenţie psihologică să fie eficientă este necesar ca adolescentul să fie motivat pentru aceasta, să îşi dorească schimbare şi să participe la şedinţele stabilite cu psihologul.

Beneficiile consilierii psihologice a adolescentului sunt nu numai de partea adolescentului, ci şi de partea părintelui acestuia. Acestora li se facilitează o mai bună relaţionare sau comunicare, accesarea unor modalităţi de soluţionare ale problemelor cu care se confruntă la un anumit moment al existenţei lor, o mai bună funcţionare a familiei.

psiholog – psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu

vintzeanu@yahoo.com





Cine? Cum? Când apelam la o consiliere psihologică sau psihoterapie?

20 12 2009

psiholog – psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu

vintzeanu@yahoo.com

Momentele sau situaţiile din viaţa noastră în care suntem cuprinşi de nemulţumire, îngrijorare, tensiune, teamă, frustrare, vinovăţie, neputinţă şi multe alte sentimente sau trăiri negative care generează blocaje sau greutate în adaptarea la viaţa pe care o ducem.

Dacă aceste trăiri sunt resimţite intens şi pe o perioadă mai lungă de timp, sau dacă apar din când în când creându-ne diferite dificultăţi de adaptare în diverse medii (şcolar, profesional, familial etc.) sau bolcaje care ne îngreunează drumul existenţei noastre, atunci avem posibilitatea de a face ceva pentru noi pentru a depăşi aceste situaţii sau stări dificile.

Acest a face ceva pentru noi este de fapt începutul unei noi experienţe care ne ajută să clarificăm sau să vedem mult mai bine ceea ce este în noi, ceea ce ne împiedică să putem merge mai departe pe drumul existenţei noastre.

Acest lucru îl putem face organizat, într-un cadru securizant, alături de consilier sau psihoterapeut care ne ghideză în această experineţă de cunoaştere interioară.

Numai aflând ceea ce este în noi, numai cunoscându-ne propria interioritate putem afla care sunt acele părţi ale noastre care ne opresc în creştrea noastră psihologică, care nu ne lasă să evoluăm mai departe în existenţa pe care o trăim.

Această experienţă, care poate fi trăită numai în cadrul securizant pe care îl oferă consilierul sau terapeutul, ne poate ajuta să descoperim în noi potenţialităţi. Părţi mai puţin cunoscute sau chiar încă necunoscute nouă care vor deveni ancore în redobândirea echilibrului de care avem atâta nevoie pentru a face faţă situaţiilor de viaţă care au fost, care sunt şi care vor veni odată cu firul existenţei noastre.

Cine apelează la o astfel de experienţă are posibilitatea de a dobândi acele abilităţi de care are nevoie pentru a depăşi situaţii sau experienţe care au lăsat urme, pentru a depăşi trăirile negative, comportamentele şi atitudinile nepotrivite care nu ne lasă să evoluăm.

Când apelăm la o astfel de intervenţie psihologică, pentru a obţine rezultate cât mai eficiente este necesar să fim motivaţi, să ne dorim o schimbare în modul nostru de a vedea lucrurile care vin din noi pentru a putea schimba ceva în exterior, în realitatea exterioară, în relaţiile pe care le clădim cu ceilalţi, cu oamenii din jurul nostru.

Câteva exemple de situaţii în care putem apela la serviciile psihologice sunt:

  • –       situaţii în care se produc diferite schimbări ale mediului în care trăim, cum ar fi: mediul educaţional, şcolar, profesional, familial etc.;
  • –       situaţii de viaţă care au ca rezultat diferite experienţe traumatice şi care au lăsat urme sau răni sufleteşti;
  • –       situaţii în care am fost nevoiţi să trăim separări, cum ar fi: divorţul, decesul unei persoane apropiate etc.;
  • –       situaţii în care ne simţim timizi, neputincioşi, suprasolicitaţi, că nu putem face faţă aşa cum ne-am dori noi evenimentelor care ne înconjoară;
  • –       atunci când trăim o depresie;
  • –       când suferim de diferite temeri, frici, atacuri de panică;
  • –       situaţii în care întâmpinăm dificultăţi de comunicare sau dificultăţi de relaţionare cu alte persoane;
  • –       când întâmpinăm dificultăţi în luarea unor decizii mai mult sau mai puţin importante pentru noi;
  • –       tulburări de somn etc.




Oglindă, oglinjoară

11 11 2009

Mă uit în oglindă şi nu îmi place ceea ce văd. Nu mai sunt copil, dar încă mai vreau să fiu pentru că îmi este teamă. Îmi este teamă să cresc, să devin adult, să nu mai fiu eu cel de până acum. Simt tristeţe şi singuratate. Simt că părinţii mei nu mă înţeleg şi nu văd ceea ce se întâmplă cu mine. Mă doare şi mă apasă din ce în ce mai tare. Îmi vine să ţip. Îmi vine să fug. Să mă ascund pentru a înţelege ceea ce se întâmplă cu mine. Mi-e greu să exprim aceste lucruri, şi îmi este din ce în ce mai greu să comunic cu părinţii mei ceea ce simt. Mă uit la ei şi nu îi mai văd cu aceeaşi ochi de copil. Acum ei sunt altfel, dar şi eu sunt altfel şi nu am cui să spun acest lucru. Uneori sunt nervos, alteori visător, iar stările care mă inundă nu le înţeleg şi nici nu ştiu cui i-aş putea spune aceste lucruri despre mine. Ai mei nu mă înţeleg, sunt panicaţi, nervoşi şi de cele mai multe ori nu au timp sau rabdare pentru a mă asculta, iar eu simt că vina este a mea. Ei nu văd că între noi se sapă o prapastie adâncă. Aş vrea să clădesc punţi, dar îmi este frică. Mi-e teamă că nu voi fi înţeles, şi iar voi fi certat că nu sunt cum eram până acum, un copilaş dragălaş care îşi diviniza părinţii. Oare de ce îi văd acum cu alţi ochi? Oare de ce în sufletul meu se amestecă atâtea trăiri? Mă simt dezorientat şi am nevoie de înţelegere şi de sprijin.

Mă uit în oglindă şi văd cum trupul meu nu mai este la fel. Este modificat şi nu îmi place acest lucru. Mă face să îl ascund sub haine, sub alte accesorii care adulţilor nu le plac. Nu îmi găsesc locul, nu prea ştiu cine sunt. Mai sunt un copil? Ce se întâmplă cu mine? Ce se întâmplă cu ai mei şi de ce acum mi-au devenit din prieteni dujman

Mă uit în oglindă şi încă nu ştiu foarte clar cine sunt sau ce am să devin. Aş vrea să fiu în multe feluri, dar încă nu m-am hotărât cum să fiu, cine să fiu.

Ma uit în oglindă şi uneori plâng pentru că sunt pe cale să pierd ceva. Ce anume nu ştiu! Probabil, copilăria mea.

În textul de mai sus am încercat să surprind o frântură din adolescenţă pentru cei care trăiesc această etapa, dar în mod special pentru cei care au trecut de ea. Poate am reuşit sau poate nu. Dar sper măcar să fi atras atenţia celui care este părinte de adolescent şi care a uitat că şi el a fost adolescent cândva. Dacă vrei poţi adauga şi tu la comentarii impresii sau amintiri despre adolescenţa ta. Poate aşa reuşim să-i sprijinim şi pe alţii, părinţi sau adolescenţi prinşi în mirajele acestei etape de viaţă.

Date de contact

Adresă cabinet: str. Banu Manta nr. 16, sector 1, Bucureşti

Telefon: 0730.660.505

psiholog – psihoterapeut Anca-Elena Vintzeanu

vintzeanu@yahoo.com